1 Profeţia asupra Tirului. Urlaţi, corăbii ale Tarşişului, Căci Tirul s'a pustiit, De nu va mai fi într'însul nici casă nici intrare; Din pământul Chitteilor vi-se va descoperì aceasta.
2 Amuţiţi, locuitori ai ţărmului, Pre care-l umplură neguţătorii Sidonului, Ce trec pe faţa mărei;
3 Ale cărui venituri erau semânţa Sihorului, secerişul Nilului, adus pe ape multe, De se făcù târgul popoarelor.
4 Ruşinează-te, Sidoane! căci marea a vorbit, Cetatea mărei, zicând: „Nu mai sunt în dureri de facere, nici nu mai nasc copii, Nici nu mai nutresc tănări, nici nu mai cresc fecioare.“
5 Când va venì ştire Egiptului, Ştire despre Tir, se vor cutremurà.
6 Treceţi la Tarşiş! Urlaţi, locuitori ai ţărmului!
7 Au nu este el cetatea voastră cea sgomotoasă, Al cărui început este din zilele vechi? Iată acum picioarele ei o duc să locuiască departe!
8 Cine a hotărît aceasta asupra Tirului, Care împărţià cununi, Ai cărui târgo-veţi erau cei mai mari, Şi ai cărui neguţători erau cei mai de seamă ai pământului?
9 Domnul, Dumnezeul oştirilor, a hotărît aceasta: Ca să ruşineze mândria a toată mărirea, Ca să înjosească pre toţi cei mai de seamă ai pământului.
10 Fată a Tarşişului, străbate pământul tău, ca un fluviu, Cingătoarea nu mai este.
11 Întins-a mâna sa asupra mărei, Clătit-a regatele, Domnul dat-a poruncă împotriva acestor Cananei, Ca să se strice cetăţile lor.
12 Şi a zis: „Nu te vei mai bucurà, Fecioară siluită, fată a Sidonului; Scoală-te, treci la Chittei; Nici acolo nu vei aveà odihnă.
13 Iată pământul Chaldeilor! Poporul acesta nu erà nimic; Asirieanul l-a întemeiat pentru cei ce locuesc deşertul; Şi ei ridicară valuri asupra Tirului, Surpară palaturile lui, Şi-l prefăcură în ruini.
14 Urlaţi, corăbii ale Tarşişului: Că pustiitu-s'a cetatea voastră.
15 Şi în ziua aceea Tirul va rămâneà în uitare şaptezeci de ani, Cât ţin zilele unui rege; Şi la sfârşitul celor şaptezeci de ani se va cântà de Tir ca de o meretrice:
16 „Ià-ţi citară, umblă prin cetate, Meretrice uitată, Joacă bine, cântă cântări multe, Pentru ca să-şi aducă aminte de tine.“
17 Dar la sfârşitul celor şaptezeci de ani Domnul îşi va amintì de Tir, Şi el se va întoarce iarăşi la câştigul său, Şi va stà în legătură cu toate regatele lumei depe pământ.
18 Dar câştigul lui şi plata lui se vor sfinţi Domnului: Nu se vor păstrà şi nu se vor strânge; Ci câştigul lui va fi pentru cei ce locuesc înaintea Domnului, Ca să mănânce, să se sature şi să aibă vestminte trainice.