1 Iată, Domnul deşeartă ţara, şi o pustieşte, O răstoarnă şi risipeşte pre locuitorii săi!
2 Şi va fi poporului ca şi preotului, Servului ca şi domnului său, Servei ca şi doamnei sale; Cumpărătorului ca şi vânzătorului; Împrumutătorului ca și celui împrumutat; Creditorului ca și datornicului.
3 Se deșeartă țara și se pradă: Căci Domnul a zis cuvântul acesta.
4 Țara jelește, și se vestejește; Lumea lâncezește și se vestejește; Mai marii poporului țării lâncezesc.
5 Că țara s'a pângărit prin locuitorii săi: Căci au călcat legile, au schimbat așezământul, Au frânt vecinicul legământ.
6 Pentru aceasta blestemul a înghițit țara, Și locuitorii din ea s'au pedepsit; Pentru aceasta datus'a foc locuitorilor țărei, Și numai foarte puțini oameni au rămas.
7 Mustul bocește, via lâncezește, Toți cei cu inima voioasă suspin.
8 Desfătarea timpanelor a încetat; Vuetul celor ce se veselesc a contenit; A încetat desfătarea citarei.
9 Nu mai beau vin cu cântece: Beutura cea îmbătătoare amară este celor ce o beau.
10 Cetatea cea deșeartă s'a sfărâmat; Toate casele s'au închis așà, că nimene nu mai intră într'însele.
11 O strigare este în toate părțile pentru vin; Trecut-a orice veselie, bucuria țării a fugit.
12 Pustiirea a rămas în cetate, Și poarta cu ruini s'a lovit.
13 Căci face-se-va țării și semințiilor sale, Ca la scuturatul maslinilor, Ca la bobițătură după sfârșitul culesului,
14 Puținii aceștia ce vor rămâneà, Vor înălțà vocea lor, vor cântà de bucurie, Și cei de către mare vor lăudà măreția Domnului.
15 Deaceea măriți pre Domnul, Dumnezeul lui Israel, cei din insulele mării!
16 Din marginea pământului auzit-am noi cântările: „Mărire Dreptului.“ Dar eu zis-am: Mă sting, mă sting, vai mie! Prădătorii prădă, Da, prădătorii prădă foarte.
17 Groază și groapă și cursă Sunt asupra ta, locuitorule al țării.
18 Și va fi ca cel ce va fugì de vuetul groazei, va cădeà în groapă; Și cel ce se va ridicà din groapă, Se va prinde în cursă: căci stavilele cerului s'au deschis, Și temeliile pământului se clătesc.
19 Pământul s'a sfărâmat, Pământul s'a îm- bucățit, Pământul s'a smâncit din locul său;
20 Pământul se clatină încoace și încolo ca cel beat, Și se mișcă în toate părțile ca un leagăn spânzurat; Că nelegiuirea lui este grea preste el: Cade, și nu se va mai ridicà.
21 Și în ziua aceea Domnul va pedepsì oștirea celor înalți întru înălțime, Și pre regii pământului depe pământ;
22 Și se vor adunà, Cum se adună încătușații la groapă, Și vor fi închiși la închisoare; Și după zile multe vor fi pedepsiți.
23 Atuncia luna va roșì și soarele se va rușinà, Căci Domnul, Dumnezeul oștirilor, va domnì pe muntele Sion, Și în Ierusalim și înaintea bătrânilor săi în mărire.