Eterniseed

Isaia 26

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 În ziua aceea în pământul lui Iuda se va cântà cântarea aceasta: Cetate tare avem, Și Dumnezeu pus-a în ea mântuirea sa drept zid și val.

2 Deschideți porțile, Și va întră în ele poporul drept, ce păzește credincioșia sa.

3 Pre cel cu cugetare statornică Îl vei păzì în pace desăvârșită; Căci în tine se încrede.

4 Încredeți-vă în Domnul pururea, Căci stâncă vecinică este în Iah, Domnul.

5 Căci el înjosește pre cei ce locuesc întru înălțime: El pleacă cetatea cea înaltă; Până la pământ o pleacă, Aruncând-o în pulbere.

6 Piciorul o calcă, Picioarele săracului, pașii celor neavuți.

7 Netedă este calea dreptului; Calea dreptului tu o netezești.

8 Și în calea judecăților tale, Doamne, team așteptat: Dorința sufletului nostru a fost în numele tău și în amintirea ta.

9 Din suflet noaptea te-am dorit; Da, cu spiritul meu în lăuntrul meu te-am căutat; Căci, când judecățile tale sunt pe pământ, Locuitorii lumii învață dreptatea.

10 Cu cel nelegiuit chiar milă de se va face, El tot nu va învăță dreptatea; Ci în pământul dreptății va nedreptăți, Și nu va căută la măreția Domnului.

11 Mâna ta, Doamne, înalță-se, dar ei nu o văd; Dar vor vedeà zelul tău pentru poporul tău, Focul mâniei, ce mistue pre inamicii tăi; Și se vor rușină.

12 Doamne, tu ne vei dà pacea; Căci toate lucrurile mari, ce ni-s’au făcut, tu le-ai lucrat.

13 Doamne, Dumnezeul nostru, alți domni afară de tine au domnit preste noi; Dar acum numai pre tine singur Și numele tău vom lăudà.

14 Ei sunt morți; nu vor reînviià: Sunt umbră; nu se vor sculà; Căci tu i-ai pedepsit, i-ai stârpit, Și ai nimicit toată amintirea lor.

15 Îmmulțit-ai poporul tău, Doamne, Îmmulțit-ai poporul tău, te-ai mărit; Ai lărgit toate marginile țării lui.

16 În strâmtorarea lor pre tine te căutară, Doamne, Spre tine revărsară ruga lor, când pedeapsa ta erà asupra lor.

17 Ca o îngrecată, aproape de facere, Ce este în dureri de facere, și în durerile sale strigă, Așà eram noi înaintea Domnului:

18 Eram îngrecați, eram în dureri de facere; Dar ce am născut, vânt erà; Nici o mântuire n’am făcut pentru țară, Nici nu căzură locuitorii lumii.

19 Morții tăi vor trăì, Moartele mele corpuri se vor sculà. Sculați-vă și cântați, voi locuitori ai pulberei! Căci roaua ta este roaua ierburilor, Și pământul va aruncă afară pre cei morți.

20 Vino, poporul meu, întră în cămările tale, Și închide ușile tale după tine; Ascunde-te pentru puțin timp, până să treacă mânia mea.

21 Căci, iată, Domnul iese din locul său, Ca să pedepsească pre locuitorii pământului pentru nedreptatea lor; Și pământul va descoperì sângiuirile lui, Și nu va mai acoperì pre ucișii săi.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.