1 În ziua aceea va pedepsi Domnul cu sabia sa cea grea și mare și tare, Pre Leviatan, pre șarpele cel repede, Da, pre Leviatan, pre șarpele cel inelat; Și va ucide pre crocodilul din mare.
2 În ziua aceea să cântați via cea plăcută:
3 „Eu, Domnul, o păzesc; În toată clipa o ud; Ca nimenea să nu o vătăme, Noaptea-ziua o păzesc.
4 Urgia nu mai este în mine; O de s’ar luptă spinii și scaii ei cu mine! M’aș repezi asupră-le, pre toți i-aș arde.
5 Dar mai bine apuce-se de mine, tăria lor. Facă pace cu mine; Pace facă cu mine.“
6 În zilele viitoare Iacob va prinde rădăcină, Israel va îmboboci, va înflori, Și va umpleà fața lumii de fructe.
7 Au doar lovitu-l-a pre el, cum a lovit pre cei ce-l loviră pre dânsul? Sau fost-a el ucis cu uciderea celor uciși pentru dânsul?
8 Nu, ci cu stâmpărare te lupți cu el, Îl alungi ca cu vânt puternic, În ziua vântului de răsărit.
9 Deci cu aceasta pedepsire se va împăcà nedreptatea lui Iacob; Și aceasta va fi fructul ei: îndepărtarea a tot păcatul său: Că va sfărâmà toate pietrile altarului idolilor, ca pietrile de var, Și Astarteele și chipurile soarelui nu se vor mai ridicà.
10 Dar cetatea cea întărită va fi singuratică, Ca o locuință lăsată și părăsită în pustiu; Pe locul ei vor paște vițeii, se vor odihnì într’însa, Și vor mâncà ramurile arborilor crescuți în ea.
11 Când ramurile ei se usucă, se vor rupe; Femeile venind, le vor aprinde; Că fără de minte este poporul acesta: Deaceea Făcătorul său nu se îndură de dânsul, Și Creatorul său nu-l miluește.
12 Și în ziua aceea Domnul va scuturà fructele Dela canalul Eufratului, până la râul Egiptului, Și voi vă veți adunà unul câte unul, voi fiii lui Israel.
13 Și tot în aceea zi se va suflà din trâmbița cea mare, Și vor venì cei gata de peire în pământul Asiriei, Și cei risipiți în pământul Egiptului; Și se vor închinà înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, în Ierusalim.