Eterniseed

Isaia 28

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Vai de cununa cea mândră a bețivilor lui Efraim, A căror măreață frumusețe este ca o floare veștejită, Depe colinele mănoasei văi a celor învinși de vin.

2 Iată, Domnul are la îndemână un om tare și puternic, Care, ca ploaia, ca grindina, ca furtuna cea stricăcioasă, Ca curgerile cele puternice ale apelor ce inundă, O va surpà la pământ cu mâna sa.

3 Cununa cea mândră a bețivilor lui Efraim Va fi călcată în picioare.

4 Și floarea cea veștejită a măreței lor frumuseți, Depe colinele mănoasei lor văi, Va fi ca un fruct timpuriu, copt înaintea verei; Pre care cinevà n’apucă bine a-l vedeà, Și-l ia în mână, și-l înghite.

5 În ziua aceea Domnul, Dumnezeul oștirilor, va fi cunună frumoasă, Și diademă măreață pentru rămășița poporului său,

6 Și spirit de judecată pentru cel ce șeade la judecată, Și tărie la cei ce împing resbelul până la porți.

7 Dar și aceștia se rătăcesc de vin, Și se clatină de beutura îmbătătoare; Preotul și profetul se rătăcesc de beutura îmbătătoare; Sunt stăpâniți de vin, Se clatină de beutura îmbătătoare; Se rătăcesc, când profețesc, Se poticnesc, când judecă.

8 Căci toate mesele sunt pline de vărsătură scârboasă; Nici un loc nu este curat.

9 Ei zic: „Pre cine voiește el să învețe știința? Și pre cine caută să facă să înțeleagă înțelepciune? Oare pre cei întercați dela țâță?

10 De ne dă poruncă preste poruncă, poruncă preste poruncă, Învățătură preste învățătură, învățătură preste învățătură, Puțin aci, puțin acolo.“

11 Deaceea cu buze gângave, și cu limbă străină Va vorbì către acest popor

12 Cel ce a zis: Iată odihna! dați odihnă celor osteniți; Și iată răcorirea! Dar ei nu voiră să asculte.

13 Deaceea cuvântul Domnului va fi către ei: Poruncă preste poruncă, poruncă preste poruncă, Învățătură preste învățătură, învățătură preste învățătură. Puțin aci, puțin acolo, Cum să umble. și cum să cadă pe spate, Cum să se sfărâme, cum să se încurce, și cum să se prindă.

14 Pentru aceasta ascultați cuvântul Domnului, oameni batjocuritori, Cari cărmuiți poporul acesta din Ierusalim!

15 Pentru că ați zis: „Noi am încheiat legământ cu moartea, Și cu infernul am făcut învoială; Când biciul inundării va trece, el nu va ajunge la noi; Căci ne-am făcut minciună locul nostru de scăpare, Și supt mințire ne vom ascunde“:

16 Pentru aceasta, așa zice Domnul: Iată, pun în Sion piatră. Piatra cercată, prețioasă, piatră unghiulară, temelie puternică: Cel ce crede să nu se teamă!

17 Și voiu pune judecata în linie; Și dreptatea în cumpănă; Și grindina va mătură locul de scăpare al minciunei, Și apele vor inunda locul de ascundere;

18 Și legământul vostru cu moartea se va rupe, Și învoiala voastră cu infernul nu va stà; Și când biciul inundărei va trece, Veți fi striviți de dânsul.

19 De câte ori va trece, vă va răpì: Căci pe fiecare dimineață va trece, Ziua și noaptea; Și numai știrea despre venirea lui va fi o spaimă grozavă.

20 Căci împlinì-se-va proverbul: În patul scurt nu te poți întinde; Și cu plapoma îngustă nu te poți înfășurà.

21 Căci Domnul se va sculà, ca în muntele Perazim, Se va repezì, ca în valea Ghibeonului; Ca să facă lucrarea sa, lucrarea cea străină; Și să îndeplinească fapta sa, fapta cea străină firei lui.

22 Și acum nu batjocuriți, Ca să nu se facă mai tari lanțurile voastre; Căci auzit-am dela Domnul, Dumnezeul oștirilor, Că s'a hotărît nimicire preste toată țara.

23 Luați în ureche și auziți vocea mea; Ascultați și auziți cuvântul meu!

24 Au doar plugarul ară în toate zilele, ca să semene? Au doar el necontenit brăzdează și grăpează țarina sa?

25 Au doar, după ce a netezit fața ei, Nu va aruncă măzăriche și nu va preseră chimionul: Și nu va pune grâul în rânduri, Și nu va semănă orzul la locul său, Și alacul împrejurul acestuia?

26 Dumnezeul său îi arată ce trebue să facă, Și-l învață așa.

27 Măzărichea nu se treeră în leasă, Nici roata carului nu se învârtește asupra chimionului; Ci cu bățul se bate măzerichea și chimionul cu umbleciugul.

28 Grâul pentru pâne se mărunțește; Căci treerătorul nu vrea să-l treere necontenit; Nici cu roata carului se sfărâmă, Nici cu caii nu se mărunțește,

29 Și aceasta a ieșit dela Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel minunat în sfat Și mare în fapte.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.