1 Vai de Ariel, de Ariel. De cetatea în care a tăbărît David; Adăugați an preste an; Întoarne-se sărbătorile în cerc:
2 Tot voiu strâmtorà Arielul, Și va fi un bocet și vaet: Și-mi va fi un Ariel adevărat.
3 Și voiu tăbărî în jurul tău, Te voiu strâmtorà cu val, Și voiu ridicà întărituri asupra ta;
4 Așa vei fi înjosit, vei vorbì ca din pământ. Și vorba ta va fi slabă, ca și cum ar ieși din pulbere, Și vocea ta va fi ca a necromantului, ieșind din pământ, Și cuvântarea ta va fi ca o șoaptă din țărână.
5 Dar ca pulberea cea măruntă va fi mulțimea inamicilor tăi, Și mulțimea celor groaznici ca pleava spulberată: Și aceasta se va face într'o clipă, de odată.
6 Ea va fi pedepsită de către Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cu tunet, cu cutremur și cu vuet mare, Cu vifor și furtună, Și cu vulvătae de foc mistuitor.
7 Da, mulțimea tuturor popoarelor, ce se vor luptă asupra Arielului, Toate câte se vor luptă asupra lui și asupra întăririlor lui, și-l vor strâmtorà, Vor fi ca visul ce se vede noaptea:
8 Va fi Cum e visul celui flămând, căruia îi pare că mănâncă: Dar iată, se deșteaptă, și foamea lui este neînduplecată; Sau, cum e visul celui însetat, căruia îi pare că beà, Dar iată, se deșteaptă, și este slab, și setea lui este neastâmpărată; Așà va fi mulțimea tuturor popoarelor, Ce se vor luptà asupra muntelui Sion.
9 Înmărmuriți-vă și înlemniți, Orbițivă și fiți orbi, Voi ce sunteți beți, dar nu de vin, Voi ce vă clătinați, dar nu de beutură îmbătătoare;
10 Căci Domnul a vărsat asupra voastră spirit de somn adânc, Și a închis ochii voștri; Preste profeții și preste capii voștri, preste văzători a pus văl;
11 Așà că toată viziunea este pentru voi, Ca cuvintele unei cărți sigilate, Ce se dă cuivà, ce știe carte, Zicându-i-se: Cetește aceasta, rogu-te; Și el răspunde: Nu pot, că este sigilată;
12 Apoi se dă cartea celui ce nu știe carte, Zicându-i-se: Cetește aceasta, rogu-te; Și el răspunde: Nu știu carte.
13 Deaceea zice Domnul: Fiindcă poporul acesta se apropie de mine cu gura sa, Și mă onorează cu buzele sale; Dar inima lui este departe de mine, Și temerea lui de mine este ca o poruncă învățată dela oameni:
14 Deaceea, iată, lucruri din ce în ce mai minunate voiu săvârși asupra poporului acestuia, Minunate și strașnice: Că înțelepciunea înțelepților lui va pieri, Și cuminția cuminților săi se va ascunde.
15 Vai de cei ce-și ascund adânc planurile lor de Domnul, Și faptele cărora sunt de întunerec; Și zic: Cine oare ne va vedeà? Și cine oare ne va luà seamă?
16 O, ce zăpăciți sunteți, Au doar să se socoată olarul ca lutul? Au doar va zice zidirea de cel ce a zidit-o: Nu el m'a zidit? Sau va zice făptura de cel ce a făcut-o, Că nu se pricepe?
17 Au nu încă preà puțin timp, Și Libanul se va schimbà în câmpie roditoare, Și câmpia roditoare se va socoti ca o pădure.
18 Și în ziua aceea surzii vor auzì cuvintele cărții, Și ochii orbilor vor vedeà din ceață și din întunerec;
19 Și cei blânzi vor înmulțì bucuria lor în Domnul, Și cei lipsiți între oameni se vor desfătà în sfântul lui Israel.
20 Căci cel groaznic se va sfârșì, și cel batjocuritor va pierì, Și toți cei ce vegheau nedreptatea se vor stârpì:
21 Cei ce condamnă pre om la judecată, Și pun cursă celui ce mustră la poartă, Și prin înșelăciune strică pre cel drept.
22 Deaceea Domnul, care a mântuit pre Abraam, așa zice despre casa lui Iacob: Iacob nu se va mai rușinà, Și fața lui nu se va mai îngălbenì.
23 Căci, când vor vedeà pre copiii lor, lucrul mânelor mele, În mijlocul lor vor sfințì numele meu, Vor sfințì pre Sfântul lui Iacob, Și se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24 Și cei rătăciți cu spiritul vor învățà priceperea, Și cei îndărătnici vor primì învățătură.