Eterniseed

Isaia 30

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Vai de fiii neascultători, zice Domnul, Cari iau sfatul, dar nu dela mine; Și cari fac legăminte, dar nu prin spiritul meu, Ca să adauge păcat preste păcat;

2 Cari se pogoară în Egipt, Fără să întrebe gura mea; Ca să se întărească cu puterea lui Faraon, Și să se încreadă în umbra Egiptului!

3 Deaceea puterea lui Faraon va fi rușinea voastră, Și încrederea în umbra Egiptului ocara voastră.

4 Căci mai marii lor fură trimiși în Zoan, Și solii lor au ajuns până în Hanes.

5 Toți se vor rușinà de un popor, ce nu putù să le folosească, Ce nu poate ajutà nici folosì, Dar le va fi de rușine și de ocară.

6 Iată vitele încărcate și gata de mers spre mează-zi, În pământul întristării și al strâmtorării, Unde se află leul cel tare și leul batrân, Vipera și șarpele sburător cel văpăios; Acolo aduc avuțiile lor pe spinarea asinilor, Și tezaurele lor pe ghebul cămilelor, La un popor, ce nu le va folosi.

7 Căci Egiptenii în deșert și fără folos vor ajutà; Deaceea numesc pre acesta: Rahav Hem Șavet.

8 Acum du-te, scrie aceasta înaintea lor pe tablă, Însemnează-o în carte, Ca să fie pentru zilele viitoare în veci și nesfârșit:

9 Că acesta este popor resculător, fii mincinoși, Fii, cari nu vor să audă legea Domnului;

10 Cari zic către văzători: „Nu vedeți;“ Și către profeți: „Nu profețiți pentru noi cele drepte; Cuvântați-ne lucruri plăcute, Profețiți profeții măgulitoare:

11 Depărtați-vă din cale, Dați-vă în lături din cărare, Luați de dinaintea noastră pre Sfântul lui Israel.“

12 Deaceea așa zise Sfântul lui Israel: Fiindcă nesocotiți cuvântul acesta, Și vă încredeți în apăsare și viclenii, Și vă răzămați pe ele:

13 Deaceea fi-va pentru voi acest păcat ca spărtura unui zid înalt, Care spărgându-se, amenință să cadă, Și a cărui prăbușire se face deodată, într’o clipă.

14 Și-l va sfărâmà, Cum se sfărâmă vasul olarului, Ce se sfărâmă fără milă, De nu se mai găsește nici un hârb în sfărămăturile lui, Cu ce să se ia foc din vatră, Sau să se scoată apă din puț.

15 Căci așa zice Dumnezeu, Domnul, Sfântul lui Israel: Prin întoarcere și odihnă ați fi fost mântuiți; În liniște și în încredere ar fi fost puterea voastră; dar n’ați voit;

16 Ci ați zis: Nu, căci vom fugi pe cai; Deaceea veți fugi; Și iarăși ați zis: Vom încălecă pe cai iuți: Deaceea gonașii voștri vor fi iuți;

17 O mie va fugi înaintea amenințării unuia, Și voi toți de amenințările a cinci veți fugi, Până când veți rămâneà ca un stâlp pe vârful unui munte, Și ca un steag ridicat pe o colină.

18 Totuși va așteptà Domnul, ca să vă miluiască, Și totuși se va înălțà, ca să se îndure de voi: Pentru că Domnul este Dumnezeu al judecății; Fericiți toți aceia, cari-l așteaptă.

19 Căci, popo- rule din Sion, tu cel ce locuești în Ierusalim, Să nu mai plângi: Că el te va milui la vocea strigărei tale: Când te va auzi, îți va răspunde.

20 Și Domnul îți va dà Pâne în strâmtorare și apă în întristare, Și învățătorii tăi nu se vor mai ascunde: Ci ochii tăi vor vedeà pre învățătorii tăi;

21 Și urechile tale vor auzi cuvânt înapoia ta, zicând: „Aceasta este calea, umblați în ea, fără a vă abate din drum, nici la dreapta, nici la stânga.

22 Și veți socotì de pângărire Vălul chipurilor voastre ferecate cu argint, Și chipurile idolilor voștri îmbrăcate de aur: Și le vei lepădà, ca pre o sdreanță necurată, Zicându-le: „Afară.“

23 Atuncia el va dà ploaie pentru semânța ta, Cu care vei fi semănat țarina ta; Și pânea venitului pământului tău Va fi grasă și hrănitoare; În ziua aceea vitele tale vor paște în pășuni întinse.

24 Și boii și asinele tale, care lucrează pământul, Vor mâncà paie curate, Cernute prin ciur și prin vânturătoare.

25 Și se vor ivì pe tot muntele înalt, Și pe toată colina ridicată, Fluvii și râuri de apă: Fivor acestea în ziua învingerii celei mari a Asirienilor, Când turnurile vor cădeà.

26 Atuncia lumina lunei va fi ca lumina soarelui, Și lumina soarelui va fi de șapte ori pe atâta, ca lumina a șapte zile, În ziua în care Domnul va drege spărtura poporului său.

27 Iată, numele Domnului vine de departe! Aprinsă este mânia lui și flacăra grea; Buzele lui sunt pline de furie, Și limba lui ca focul mistuitor.

28 Și suflarea lui ca râul inundător, Ce ajunge până la grumaz: Ca să cearnă națiunile în sita peirei, Și să pună pe fălcile popoarelor un frâu al rătăcirei.

29 Dar pentru voi va fi cântare, ca și în noaptea serbătorirei unei serbări, Și bucuria inimei, ca și a aceluia care merge cu fluere, Ca să vină la muntele Domnului, către stânca lui Israel.

30 Iș va face Domnul să se audă vocea sa cea măreață, Și va arătà coborîrea brațului său. Cu aprinderea urgiei lui, și cu flacăra de foc mistuitor, Cu furtună și cu ploaie și cu pietri de grindină.

31 Căci prin vocea Domnului se va dărâmà Asiria, Pre care o va bate cu toiagul său.

32 Și toată trecerea toiagului său celui hotărît, Pre care Domnul îl va lăsà să steă asupra ei, Cu timpane și citare se va însemnà: Căci cu vuetul resbelelor se va luptà cu dânsa.

33 Căci Tofetul ei este demult pregătit, Da, pentru regele ei este pregătit, Dumnezeul l-a făcut adânc și lat; Rug gătit focului cu lemn indestul, Pre care suflarea Domnului ca un râu de pucioasă îl va aprinde.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.