1 Apropiați-vă, popoarelor, ca să auziți; Și națiunilor, ca să ascultați. Audă pământul și plinitatea lui, Lumea și toată făpturile dintr'însa!
2 Căci mânia Domnului este preste toate națiunile, Și urgia lui preste toate oștirile lor; Cu desăvârșire le-a nimicit, Le-a dat jungherei.
3 Și ucișii lor și cadavrele lor se aruncă, Putoarea lor se ridică, Și munții se topesc de sângele lor.
4 Toată oștirea cerului piere, Cerurile se înfășură ca o carte; Și toată oștirea lor cade, Cum cade frunza de viță, Și ca frunza vestejită din smochin.
5 Căci sabia mea s'a adăpat în ceruri; Iată, asupra Edomului se coboară, Și asupra poporului blestemul meu, la judecată.
6 Sabia Domnului este plină de sânge, S'a îngrășat cu grăsime, Cu sângele meilor și al țapilor, Cu grăsimea rărunchilor berbecilor; Fiindcă Domnul are jertfiri în Bozra, Și junghere mare în pământul Edomului.
7 Și la un loc cu rinocerii se coboară Viței și tauri; Și pământul lor se adapă de sânge, Și țărâna lor se îngrașă de grăsime.
8 Căci este ziua răsbunării Domnului, Anul răsplătirilor luptei Sionului.
9 Și râurile lui se prefac în smoală, Și țărâna lui în pucioasă; Și țara lui se face smoală ce arde;
10 Și nu se va stinge nici noaptea, nici ziua; Fumul ei se va sui în veci, Din neam în neam va rămâneà deșeartă; Nimenea nu va trece prin ea în veci și nesfârșit.
11 Ci pelicanul și ariciul o vor moșteni, Și bufnița și corbul vor locui în ea; Și Domnul va întinde preste ea funia de peire, Și cumpăna deșertăciunei.
12 Chemà-vor la regat pre fruntașii săi, Dar nu se va găsi nici unul; Că toți mai marii ei în nimic s'au prefăcut.
13 Și spinii vor răsări în palaturile ei, Urzici și scai în tăriile ei, Și ea va fi locașul șacalilor, Curtea struților.
14 Și fiarele deșerturilor se vor întâlni într'însa cu șacalii; Și satirul va strigà către soțul său.
15 În ea se va adăposti și năluca nopții, Găsindu-și loc de odihnă. În ea va cuibări corbul de noapte, ce va ouà, Va cloci și-și va adunà puii supt umbra sa: Acolo se vor însoți vulturii Unul cu altul.
16 Căutați în cartea Domnului și cetiți: Nici una din acestea nu va lipsi, Nici una din ele nu va dà greș; Căci aceasta a poruncit gura mea și suflarea sa le-a adunat.
17 Și el le-a aruncat sorțul Și mâna lui le-a împărțit cu măsurătoarea acest pământ; Și-l vor moșteni în veci, Din neam în neam vor locui într'însul.