1 În al patrusprezecelea an al lui Hezekia, regele, Senacherib, regele Asiriei se sui asupra tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le luă.
2 Și trimese regele Asiriei pre Rabșake din Lachiș la Ierusalim, către regele Hezekia cu putere mare. Și stătù lângă apaductul iazului de sus în calea cea mare a țarinei albitorului.
3 Și ieșiră la el Eliakim, fiul lui Hilkia, care erà preste casă, Șebna secretarul și Ioah, fiul lui Asaf, cancelarul.
4 Și zise către ei Rabșakia: Spuneți, rogu-vă lui Hezekia: Așà zice regele cel mare, regele Asiriei: Care este încrederea aceasta, pe care te încrezi?
5 Eu zic, zici tu (dar acestea nu sunt decât vorbe): Sfatul și puterea sunt de trebuință la resbel; acum în cine te încrezi, de te-ai răsculat asupră-mi.
6 Iată, te increzi în acel toiag de trestie frântă, în Egipt; pe care de se va răzămà cinevà, iși va înțepà mâna sa și o va străpunge; așà este Faraon, regele Egiptului, către toți cei ce se incred în el.
7 Iar de-mi vei zice: În Domnul, Dumnezeul nostru ne incredem; oare nu este el acela, ale cărui înălțimi și altare le depărtă Hezekia și zise lui Iuda și Ierusalimului: Înaintea acestui altar vă veți închinà?
8 Și acum dă ostateci domnului meu, regelui Asiriei, și eu îți voiu dà două mii de cai, dacă poți din partea ta să dai atâția călăreți spre a-i încălecà.
9 Și cum vei întoarce îndărăt fața unui guvernător dintre cei mai mici servi ai domnului meu, și te vei încrede în Egipt pentru care și călăreți?
10 Și acum, oare fără Domnul m'am suit eu asupra pământului acestuia, ca să-l stric. Domnul îmi zise: „Sue-te asupra pământului acestuia și-l strică.“
11 Atuncia ziseră Eliakim și Șebna și Ioah către Rabșake: „Rugămu-te, vorbește către servii tăi în limba Siriană, căci o înțelegem; și nu ne vorbì în limba Iudeilor, în urechile poporului de pe zid.“
12 Dar Rabșake zise: „Oare domnul meu m'a trimis către domnul tău și către tine, ca să vorbesc cuvintele acestea? Oare nu m'a trimis către bărbații, cari șed pe zid, ca să mănânce balega lor, și să bea chiar udul lor cu voi.“
13 Și a stat Rabșake, și strigă în limba Iudeilor cu voce tare, și zise: „Ascultați cuvintele regelui celui mare, ale regelui Asiriei:
14 Așà zice regele: Să nu vă înșele Hezekia; căci nu va puteà să vă scape.
15 Și să nu vă mângăie Hezekia cu Domnul, zicând: Domnul ne va scăpà; și cetatea aceasta nu se va dà în mâna regelui Asiriei.“
16 Să nu ascultați de Hezekia; căci așa zice regele Asiriei: „Faceți cu mine împăcăciune, ieșiți la mine, și mâncați fiecare din vița sa de vie, și fiecare din smochinul său, și beți fiecare din apele cisternei sale;
17 Până ce voiu venì, și vă voiu luà într'un pământ asemenea cu pământul vostru, pământul grâului și al mustului, pământul pânei și al viei.
18 Să nu vă amăgească Hezekia, zicând: „Domnul ne va scăpà.“ Zeii cărui popor scăpatu-și-au pământul lor din mâna regelui Asiriei?
19 Unde sunt zeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt zeii Safarvaimului? Oare scăpat-au Samaria din mâna mea?
20 Cine dintre toți zeii țărilor acelora a scăpat țara sa din mâna mea, ca Domnul să scape Ierusalimul din mâna mea?“
21 Dar ei tăcură și nu-i răspunseră nici un cuvânt; căci porunca regelui erà, zicând: „Să nu-i răspundeți.“
22 Atunci Eliakim, fiul lui Hilkia, care erà preste casă, Șebna, secretarul, și Ioah, fiul lui Asaf, cancelarul, veniră la Hezekia cu vestminte rupte și-i spuseră cuvintele lui Rabșake.