1 Și regele Hezekia auzind, își rupse vestmintele sale, se acoperì cu sac, și întră în casa Domnului.
2 Și trimise pre Eliakim, care erà preste casă, pe Șebna, Secretarul, și pe cei mai bătrâni dintre preoți, acoperiți cu saci, la Isaia, profetul, fiul lui Amoz;
3 Și-i ziseră: Așà zice Hezekia: „Zi de strâmtorare, de cercetare și de blestem este ziua aceasta; căci pruncii au ajuns până la naștere, și nu este putere, ca să nască.
4 Poate, va auzì Domnul, Dumnezeul tău, cuvintele lui Rabșake, pe care regele Asiriei, domnul său, l-a trimis să blesteme pe viul Dumnezeu, și să-l ocărască cu cuvintele, ce le. auzì Domnul, Dumnezeul tău; de aceea înalță rugăciunea ta pentru rămășița ce a mai rămas.“
5 Și așà veniră servii regelui Hezekia la Isaia.
6 Și le zise Isaia: „Așà veți zice domnului vostru: Așà zice Domnul: Nu te teme de cuvintele, ce le-ai auzit, cu care servii regelui Asiriei mă blestemară.
7 Iată eu voiu dispune spiritul său, ca el auzind știre, să se întoarcă în țara sa; și-l voiu face să cadă de sabie în țara sa.“
8 Și Rabșake se întoarse, și află pre regele Asiriei luptându-se asupra Libnei; căci el auzise, că regele a purces din Lachiș.
9 Și regele, cum auzì zicându-se despre Tirhaka, regele Etio-piei: Iată, el ieșì, ca să se lupte cu tine,
10 Auzind aceasta, trimise iarăși soli către Hezekia, zicând: „Așà veți spune lui Hezekia, regele lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în care te încrezi, să nu te înșele, zicând: Ierusalimul nu se va dà în mâna regelui Asiriei.
11 Iată tu ai auzit, ce au făcut regii Asiriei tuturor țărilor pre cari le-au stricat; și oare tu vei scăpà?
12 Oare zeii popoarelor scăpară pe aceia, pe care părinții mei le stricară: Gozanul, Haranul, Rezeful și pe fiii Edenului din Thelassar?
13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului, și regele cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?“
14 Și luând Hezekia epistola din mâna solilor, o cetì; și se suì Hezekia în casa Domnului, și o întinse înaintea Domnului.
15 Și se rugă Hezekia Domnului, zicând:
16 „Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel, cel ce șezi între cherubimi, tu singur ești Dumnezeu al tuturor regatelor pământului; tu ai făcut cerul și pământul.
17 Doamne, pleacă-ți urechea, și ascultă; deschide-ți, Doamne, ochii, și vezi; și ascultă toate cuvintele lui Senacherib, care a trimis, ca să blesteme pe Dumnezeu cel viu.
18 În adevăr, Doamne, regii Asiriei nimiciră toate popoarele și țările lor;
19 Și aruncară în foc pe zeii lor; pentru că nu erau zei, ci făptura mânelor oamenilor, lemne și pietri; pentru aceasta le nimiciră.
20 Și acum Domnul, Dumnezeul nostru! mântuie-ne din mâna lui, ca să cunoască toate regatele pământului, că tu ești Domnul, numai tu singur.“
21 Atuncea trimise Isaia, fiul lui Amoz, către Hezekia, zicând: Așà zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Câte te-ai rugat mie asupra lui Senacherib, regele Asiriei, le-am auzit.
22 Acesta este cuvântul, ce Domnul a zis pentru dânsul: Fecioara, fiica Sionului, te desprețuește, și râde de tine: Fiica Ierusalimului clătește din cap dinapoia ta.
23 Pe cine ai înjurat și ai blestemat? Asupra cui ai înălțat vocea? Și ai ridicat sus ochii tăi? Asupra Sfântului lui Israel.
24 Ai înjurat pe Domnul prin servii tăi, și ai zis: „Cu mulțimea carelor mele m'am suit Pe înălțimea munților, pe coastele Libanului, Și am tăiat cedrii săi cei înalți și pinii săi cei aleși; Întrat-am până la înălțimile sale cele mai îndepărtate în pădurea Carmelului său.
25 Eu am săpat și am beut ape străine, Și cu tălpile picioaelor mele am secat toate fluviile Egiptului.“
26 N'ai auzit, că eu de demult am făcut aceasta, Și că din vechiu am voit-o? Acum am făcut-o, Ca să fii spre prefacerea cetăților întărite În grămezi de ruini.
27 Deaceea au slăbit locuitorii lor, S'au înspăimântat și s'au rușinat; S'au făcut ca iarba câmpului, ca verdeața, Ca iarba depe acoperișe, Și ca grâul cel pârlit înainte de înspicare.
28 Dar am cunoscut șederea ta, ieșirea ta, intrarea ta, Și înfuriarea ta asupră-mi.
29 Fiindcă furia ta asupra mea și mândria ta au ajuns la urechile mele. De aceea voiu pune veriga mea în nările tale, Și zăbelele mele în buzele tale, Și te voiu întoarce pe calea, pe care ai venit.
30 Și aceasta va fi ție semn: Anul acesta veți mânca orice crește singur dela sine; Și în al doilea an orice va răsări din aceasta: Și în al treilea an să semănați și să secerați, Să sădiți vii și să mâncați fructul lor.
31 Și rămășița casei lui Iuda, cât a mai rămas, Iarăși va prinde rădăcini de desupt, Și deasupra va dà fruct.
32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, Și din muntele Sion toți cei ce vor scăpà: Râvna Domnului, Dumnezeul oștirilor, va face aceasta.
33 Pentru aceasta așa zice Domnul de regele Asiriei: Nu va întrâ în cetatea aceasta, Nici va săgetà în ea săgeata, Nici va stà înaintea ei cu scutul, Nici va ridicà val asupra ei.
34 Pe calea pe care a venit, pe aceea se va întoarce; Și în cetatea aceasta nu va întrâ, zice Domnul.
35 Căci eu voiu apărà cetatea aceasta, ca să o mântuesc, Pentru mine, și pentru servul meu David.
36 Atunci a ieșit ingerul Domnului și ucise în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; și când locuitorii s'au sculat dimineața, iată, toți zăceau corpuri moarte.
37 Și a plecat Senacherib, regele Asiriei, se duse, și se întoarse; și locuì în Ninive.
38 Și a fost, pe când se închinà în casa lui Nisroc, zeul său, Adramelec și Șarezer, fiii săi, îl loviră cu sabia; și fugiră în pământul Armeniei; și în locul său domnì Esahaddon, fiul său.