Eterniseed

Isaia 38

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 În zilele acelea Hezekia se înbolnăvì de moarte; și venì la el Isaia, profetul, fiul lui Amoz, și-i zise: Așa zice Domnul: „Regulează-ți casa: căci vei murì, și nu vei trăì.“

2 Atuncia își întoarse Hezekia fața la perete, și se rugă Domnului și zise:

3 „O Doamne, amintește-ți acum, rogu-te, că am umblat înaintea ta cu credință și cu inima întreagă, și am făcut ce este plăcut în ochii tăi.“ Și a plâns Hezekia plângere mare.

4 Atuncia venì cuvântul Domnului către Isaia, zicând:

5 Mergi și zi lui Hezekia: Așa zice Domnul, Dumnezeul lui David, părintele tău; Auzit-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimele tale: iată, voiu adăugì la zilele tale cincisprezece ani;

6 Și te voiu scăpà pre tine și cetatea aceasta din mâna regelui Asiriei, și voiu apărà cetatea aceasta.

7 Și aceasta va fi ție semnul dela Domnul, că va face Domnul lucrul, ce a făgăduit:

8 Iată, voiu întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor, care se pogorise în cadranul lui Ahaz, și s'a întors soarele zece trepte, pe treptele pe care se pogorise.

9 Scrisoarea lui Hezekia, regele lui Iuda, când s'a înbolnăvit, și s'a vindecat din boala sa:

10 Zis-am pe la mează-ziua zilelor mele: Mă voiu duce la porțile infernului, Lipsì-mă voiu de rămășița anilor mei.

11 Zis-am: Nu voiu mai vedeà pe Domnul, Pe Domnul în pământul celor vii; Nu voiu mai vedeà pe oameni, locuitorii lumei.

12 Locașul mi-se rupe și se mută dela mine, ca un cort de păstori: Tăià-se-va vieața mea, ca țesătura țesătorului; Tăià-mă-va din ițe; De dimineață până în seară îmi va pune capăt.

13 Deci așteptat-am până dimineață, spre a vedeà. De-mi va sfărâmà, ca un leu, toate oasele mele; De dimineață până în seară de-mi va pune capăt.

14 Ca rândunica, ca cocorul, așà ciripiam; Mă văitam ca turturica; Ochii mei lânceziau, ațintindu-se în sus; Doamne sunt în strâmtorare, scapă-mă.

15 Ce să zic? El mi-a făgăduit, și a făcut; Duce-mă-voiu în toți anii mei în locașul său, Când sufletul meu va fi amărît.

16 Doamne, în acestea trăesc oamenii, Și în toate acestea se află vieața, sufletului meu; Căci tu m'ai întărit, și m'ai vindecat.

17 Iată, amărăciunea mea cea mare s'a prefăcut în pace. Și tu în iubire ai scăpat sufletul meu din groapa stricăciunei; Căci ai aruncat la dosu-ți toate păcatele mele.

18 Căci nu infernul te va lăudà, Nici moartea te va mări; Nici cei ce se cobor în groapă vor așteptà credincioșia ta.

19 „Ci cel ce trăește, cel ce trăește te va lăudà, precum fac eu în ziua aceasta; Părintele va dà în știrea fiilor săi credincioșia ta.

20 Domnul a venit să mă mântuească; De aceea vom cântà cântarea mea în instrumente pe strune, În toate zilele vieții noastre, în casa Domnului.“

21 Căci zisu-le-a Isaia, ca ei să ia o turtă de smochine, și să o pună ca cataplasmă pe umflătură, și se va vindecà.

22 Și zis-a Hezekia: Care este semnul, că cu mă voiu suì în casa Domnului?

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.