Eterniseed

Isaia 40

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Mângăiați, mângăiați pre poporul meu, Zice Dumnezeul vostru.

2 Vorbiți la inima Ierusalimului, și strigați cătră dânsul, Că timpul oștirei lui s'a împlinit, Că iertatu-s'a păcatul său: Căci a luat din mâna Domnului îndoită pedeapsă pentru toate păcatele lui.

3 O voce strigă în pustiu: Gătiți calea Domnului, Dreaptă faceți calea în deșert Dumnezeului nostru.

4 Înalțe-se toată valea, Umilească-se tot muntele și toată colina, Dreaptă facă-se orice cotitură, Și netezească-se locurile cele gloduroase:

5 Ca să se arete mărirea Domnului, Și toată carnea la un loc să o vadă: Căci gura Domnului a vorbit.

6 Zis-a vocea: Strigă; și el a zis: Ce să strig? „Toată carnea este iarbă, Și tot nurul său ca floarea câmpului.

7 Iarba se usucă, floarea vestejește, Pentru că vântul Domnului a suflat preste ea; Cu adevărat iarba este poporul;

8 Iarba se usucă, floarea veștejește, Dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veci.

9 Tu, cel ce aduci în Sion știri bune, Urcă-te pe muntele cel înalt; Tu, cel ce aduci știri bune la Ierusalim, Înalță puternic vocea ta; Înalță-o, nu te teme; Zi cetăților lui Iuda: Iată, Dumnezeul vostru!“

10 Iată, Domnul, Dumnezeul, va veni cu putere, Și brațul său va stăpâni pentru el; Iată, plata lui este cu dânsul, Și răsplătirea lui înaintea lui.

11 Va paște turma sa ca un păstor, Va strânge mieii în brațul său, Și-i va purtă în sânul său; Și va conduce blând pre cei ce sug.

12 Cine a măsurat apele în deșertul mânei sale, Și a măsurat cerurile cu palma sa, Și a cuprins într’o singură măsură țărâna pământului, A cântărit munții cu cântarul, Și colinele cu balanța?

13 Cine a îndreptat spiritul Domnului? Sau fiind sfetnicul său l-a învățat?

14 Cu cine s’a sfătuit, și i-a dat înțelegerea, Și l-a învățat calea dreptului; Și l-a învățat cunoașterea, Și i-a arătat calea înțelepciunii?

15 Iată popoarele sunt socotite ca picăturile din vadră, Ca praful din balanță; Iată, el ridică insulele, ca praful.

16 Libanul nu este în deajuns pentru pregătirea focului, Nici animalele lui nu sunt destule pentru arderile de tot ale sale.

17 Toate popoarele o nimică sunt înaintea sa, Mai puțin decât nimicul, și decât deșertăciunea socotescu-se de dânsul.

18 Cu cine dar veți asemănă pre Dumnezeu? Sau cu ce asemănare îl veți asemănă?

19 Cel meșter varsă un chip, Și aurarul îl îmbracă cu aur, Și-i toarnă lanțuri de argint.

20 Cel prea sărac pentru aceste alege un lemn ce nu putrezește, Și-și caută un meșter iscusit, ca să-i facă un chip, care să nu se clatine.

21 Nu cunoașteți? n’ați auzit? Nu vi-s’a dat în știre dela început? N’ați înțeles dela întemeierea pământului?

22 Acesta este cel ce șeade deasupra cercului pământului, Și locuitorii lui sunt ca locustele; Cel ce întinde cerurile ca un văl, Și le lățește ca un cort spre locuință;

23 Cel ce preface în nimică pre domni, Și face în nimic pre judecătorii pământului. Deabia s’au sădit; Deabia s’au semănat;

24 Deabia s’a înrădăcinat în pământ tulpina lor: El suflă preste ei, și se usucă, Și vârtejul îi smulge ca pre o pleavă.

25 Cu cine dar mă veți asemănă, Ca să fim de o potrivă, Zice cel Sfânt.

26 Ridicați în sus ochii voștri și vedeți! Cine a făcut acestea? Scoțând oștirea lor după număr; Chiemând toate cu numele lor; Înaintea mărimei puterei sale, și a marei sale puteri, Nimic nu lipsește.

27 De ce zici, Iacoabe, și vorbești Israele: Calea mea este ascunsă Domnului, Și judecata mea se nesocotește de Dumnezeul meu?

28 Nu o cunoști tu? n’ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul, Făcătorul marginilor pământului, El nu ostenește, nici nu se obosește Înțelepciunea lui nu se poate cuprinde.

29 El dă tărie celor osteniți, Și crește puterea celor neputincioși;

30 Căci copiii ostenesc și se obosesc, Și chiar tânării se potienesc;

31 Dar cei ce așteaptă pre Domnul înnoesc puterea lor, Înalță aripele lor ca vulturii, Aleargă, și nu se obosesc; Umblă, și nu ostenesc.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.