Eterniseed

Isaia 44

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iar acum, ascultă, servul meu, Iacoabe, Și Israele, pre care te-am ales:

2 Așà zice Domnul, care te-a făcut, Și te-a format din mitră, care te va ajutà; Nu te teme, servul meu, Iacoabe, Și tu Ieșurune, pre care te-am ales;

3 Căci răspândi-voiu apă pe locurile seci, Și fluvii pe uscat: Răspândivoiu spiritul meu preste seminția ta, Și binecuvântarea mea preste urmașii tăi:

4 Vor răsări ca firele din iarbă, Ca sălcia lângă pâraiele de apă.

5 Unul zice-va: Eu sunt al Domnului: Și altul numi-se-va cu numele lui Iacob: Și un altul scrie-va cu mâna sa: Al Domnului sunt, Și se va numi cu numele lui Israel.

6 Așa zice Domnul, regele lui Israel, Și răscumpărătorul lui, Domnul, Dumnezeul oștirilor: Eu sunt cel d'intâiu și cel din urmă, Și afară de mine nu este Dumnezeu.

7 Și cine poate zice, că este asemenea cu mine? Proclamă-se, și spuie, și să înșire toate câte s'au întâmplat! Apoi să spună cele viitoare, Cele ce au să fie.

8 Nu te teme, nici nu te înspăimântă! Au nu ți-am dat în știre din început, și au nu ți-am spus acestea; Voi sunteți marturii mei: Că nu este alt Dumnezeu afară de mine, Nici altă stâncă: Unul ca acesta nu-l cunosc.

9 Făcătorii de idoli toți sunt deșertăciune, Și lucrurile lor cele mai frumoase nu folosesc: Și apoi ei înșiși mărturisesc asupră-le, spre rușinea lor; Căci nu văd, nici nu înțeleg.

10 Cine a format un zeu, Sau a turnat un chip cioplit, ce de nici un folos nu este?

11 Iată, toți soții lui roșesc de dânsul! Căci înșiși maeștrii săi sunt oameni; Se adună toți împreună, să stea, Se tem și se rușinează la un loc.

12 Unul taie o bucată de fier cu maiul, Lucrează cu cărbuni și cu ciocanele îi dă formă; O lucrează cu brațul său cel tare, Și flămânzind, slăbește; Nebând apă, obosește.

13 Altul lucrează lemne, întinde dreptarul, îl însemnează cu condeiul; Îl netezește cu oblul; Îl însemnează cu compasul, Și-l face după chipul unui om, După frumsețea omenească; Ca să rămână în casă.

14 Își taie cedri: Își ia ciparosul și stejarul, Pre care și-i alege din arborii pădurei; El sădește pinul, și ploaia îl ajută să crească.

15 Și pe urmă servește omului de ars; El ia dintr'însul, și se încălzește; Arde dintr'însul, și coace pâne; Și apoi își mai face și un zeu, și se închină lui, Îl face chip cioplit, și îngenunchiază înaintea lui!

16 O parte dintr'însul a ars-o cu foc; Cu cealaltă parte mănâncă carnea: Frige friptură, și se satură: Și se încălzește, zicând: „M'am încălzit, văzut-am focul;“

17 Și rămășița din el o face zeu, chip cioplit, Îngenunchiază înaintea lui, și i-se închină, i-se roagă, și zice: „Scapămă, căci tu ești zeul meu!“

18 Ei nu cunosc și nu înțeleg: Căci și-au tăncuit ochii lor, ca să nu vadă, Și inimile lor, ca să nu înțeleagă.

19 Și nu s'au socotit cu sine, Nici nu este cunoștință și înțelegere într'înșii, ca să zică: „Arsam o parte dintr'însul în foc, Copt-am pâne pe cărbunii lui, Fript-am carne, și am mâncat-o, Și rămășița din el să o fac uriciune, Îngenunchia-voiu la butucul de lemn.“

20 Paște cenușă; inima lui amăgită l-a rătăcit, Ca să nu-și poată mântui sufletul, nici să zică: „La dreapta mea oare nu este minciună?“

21 Ține minte acestea, Iacoabe și Israele, Căci serv al meu ești: Eu te-am format; serv al meu ești; Israele, nu vei fi uitat de mine.

22 Făcut-am să piară, ca arborii, fărădelegile tale, Și ca pre un nour, păcatele tale; Întoarce-te la mine, că eu te-am răscumpărat.

23 Cântați, cerurilor! căci Domnul a făcut aceasta; Strigați, cele de supt pământ! Scoateți cântare de bucurie, voi munților! Pădurilor, și toți arborii din ele! Căci Domnul a răscumpărat pre Iacob, Și s'a mărit întru Israel.

24 Așa zice Domnul, Răscumpărătorul tău, Și care te-a format din mitra mumei: Eu sunt Domnul, care a făcut toate; Care singur a întins cerurile; Care dela sine a lățit pământul;

25 Care zădărnicește semnele vorbitorilor de minciuni, Și dă de sminteală pre ghicitori; Care întoarce îndărăt pre cei înțelepți, Și prostește știința lor;

26 Care întărește cuvântul servului său, Și împlinește sfatul solilor săi; Care zice către Ierusalim: „Vei fi locuit;“ Și către cetățile lui Iuda: „Vă veți rezidi, Și voiu ridicà ruinele lui.“

27 Care zice către adâncime: „Usucă-te, Secà-voiu fluviile tale;“

28 Care zice către Cir: „Acesta este păstorul meu, Care va îndeplini toată voia mea;“ Și care zice către Ierusalim: „Te vei rezidì:“ Și către templu: „Se vor așezà temeliile tale.“

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.