Eterniseed

Isaia 45

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Așà zice Domnul către unsul său, Către Cir, pre care l-am ținut la dreapta; Ca să supun popoarele înaintea lui, Ca să desleg coapsele regilor, Ca să deschid ușile înaintea lui; Și porțile să nu se închidă:

2 Eu merge-voiu înaintea ta, Și netezi-voiu înălțimile cele mărețe: Sfărâmà-voiu ușile de aramă, Și tăià-voiu zăvoarele de fier;

3 Și-ți voiu dà tezaurele întunericului, Și avuțiile ascunse: Ca să cunoști, că eu, Domnul, Care pe nume te chiem, Sunt Dumnezeul lui Israel.

4 Pentru Iacob, servul meu, Și pentru Israel, alesul meu, Te-am chemat pe numele tău; Te-am numit, deși nu m'ai cunoscut.

5 Eu sunt Domnul, și alt Dumnezeu nu este, Afară de mine nu este alt Dumnezeu; Eu te-am încins, de și nu m'ai cunoscut;

6 Ca să cunoască dela răsăritul soarelui, Și dela apus, că afară de mine nu este nimenea; Eu sunt Domnul, și nu este altul;

7 Cel ce face lumina, și creează întunerecul, Cel ce face pacea, și creează răul, Eu Domnul fac toate acestea.

8 Picurați de sus, cerurilor! Și nourilor, faceți să curgă fericirea! Deschidă-se pământul și nască mântuirea, Și dreptatea răsară împreună! Eu Domnul am făcut aceasta.

9 Vai celui, care se ceartă cu Făcătorul său, Un hârb dintre hârburile țărânei: Lutul să zică oare către formatorul său: „Ce faci?“ Sau făptura ta: „El n'are mâni?“

10 Vai celui ce zice părintelui său: „Ce naști?“ Sau către femeie: „La ce ai dureri de facere?“

11 Așà zice Domnul, Sfântul lui Israel și Făcătorul său: Au doară întrebà-mă-veți de cele viitoare de fiimei? Și dà-mi-veți poruncă pentru lucrul mânelor mele?

12 Eu am făcut pământul, Și am creat omul depe dânsul; Eu cu mânele mele am întins cerurile, Și am dat poruncă la toată oștirea lor.

13 Eu am sculat pre acela spre mântuire, Și voiu face drepte toate căile lui; El va zidì cetatea mea, și va dà drumul prisonierilor mei, Nu pentru preț, nici pentru daruri, Zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.

14 Așà zice Domnul: Câștigul Egiptului și comerciul Etiopiei, Și al Sabeilor, bărbați mari de corp, Vor trece la tine, Ierusalimule, și ale tale vor fi; Din dărăt te vor urmà; cu lanțuri vor trece, Ti-se-vor plecà, și se vor închinà înaintea ta, Zicând: Numai în tine este Dumnezeu, Nu este alt Dumnezeu afară de dânsul!

15 Cu adevărat tu ești Dumnezeu, tu cel ce te ascunzi, Dumnezeu al lui Israel, Mântuitorul!

16 Se vor rușinà și vor roșì cu toții, Vor ajunge de rușine la un loc Toți făcătorii de idoli.

17 Dar Israel se va mântuì prin Domnul cu mântuire vecinică; Nu vă veți rușinà, nici veți roșì în veci și nesfârșit.

18 Căci așa zice Domnul, cel ce a creat cerurile, Acest Dumnezeu care a format pământul, l-a făcut, Și l-a întemeiat; Nu înzădar el l-a creat, ci l-a format ca să se locuească; Eu sunt Domnul, și un altul nu este.

19 N'am vorbit în ascuns, în vreun loc întunecos al pământului; N'am zis către seminția lui Iacob: Căutați-mă înzădar; Eu, Domnul, vorbesc dreptatea, spun cele drepte.

20 Adunați-vă, și veniți! Apropiați-vă împreună, voi cei scăpați ai popoarelor! Sunt fără pricepere toți câți poartă lemn de chip cioplit, Și se roagă către un zeu ce nu-i poate mântui.

21 Spuneți-le, și aduceți-i încoace; Și sfătuiască-se: Au doară cine a dat în știre aceasta din vechime? Sau cine a spus-o de atunci? Au nu eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu afară de mine: Dumnezeu drept și mântuitor; afară de mine un altul nu este.

22 Căutați la mine, și mântuiți-vă toate marginile pământului! Căci eu sunt Dumnezeu, și altul nu este.

23 Pe mine însu-mi m'am jurat; Mântuirea a ieșit din gura mea, Un cuvânt, ce nu se va înturnà: Că tot genunchiul se va plecà înaintea mea, Toată limba îmi va jurà;

24 Și-mi vor zice: „Numai în tine, Doamne“ este mântuirea și puterea; La el vor venì, Și se vor rușinà toți cei ce se mânie asupra lui:

25 În Domnul se va îndreptà, și se va fălì, Toată seminția lui Israel.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.