1 Coboară-te, și șezi în țărână, fecioară, fată a Babilonului. Șezi pe pământ, Fără tron, fată a Chaldeilor! Căci nu te vei mai numì moale și gingașă.
2 Ià râșnița, și macină făină! Ridică vălul, suflecă-ți poalele! Desgolește-ți șoldurile, treci râurile!
3 Goliciunea ta se va desgolì, Da, rușinea ta se va vedeà. Răsbunare voiu luà, Și nu voiu cruțà pre nimenea.
4 Cât pentru răsbunătorul nostru, Domnul, Dumnezeul oștirilor, este numele lui, Sfântul lui Israel.
5 Șezi tăcând, și întră în întunerec, fată a Chaldeilor! Căci nu te vei mai numì regina regatelor.
6 Măniatu-m'am asupra poporului meu, Pângărit-am moștenirea mea, Și i-am dat în mâna ta; Dar tu nu le-ai arătat îndurare; Ai îngreuiat foarte jugul tău chiar și asupra bătrânului.
7 Și ai zis: „În veci voiu fi regină“: Și n'ai gândit aceasta în inima ta, Nici ți-ai adus aminte de cele depe urmă.
8 Acum dar ascultă aceasta, tu cea dedată plăcerilor, Ceeace locuești fără grijă, Ceeace zici în inima ta: „Eu sunt, și afară de mine alta nu este; Nu voiu ședeà văduvă, Și nu voiu cunoaște pierderea de copii.“
9 Dar amândouă acestea vor venì asupră-ți deodată, într'o zi: Pierderea de copii și văduvia. Vor venì preste tine în toată plinitatea lor, Pentru mulțimea farmecelor tale, Și pentru multa îmbelșugare a descântecelor tale.
10 Și ai fost sigură în răutatea ta; Ai zis: „Nu mă vede nimenea“. Înțelepciunea ta și știința ta te-au amăgit; Și ai zis în inima ta: „Eu sunt, și afară de mine altu nu este.“
11 Pentru aceea va venì nefericirea preste tine, Fără să o poți abate prin încântările tale; Și nevoia va cădeà preste tine, Fără să poți a o împăcà; Și peirea va venì preste tine deodată, pe neașteptate.
12 Oprește-te acum cu descântecele tale, Și cu mulțimea farmecelor tale, Cu care te-ai muncit din tânărețele tale; Poate, vei trage din ele vre-un folos, Poate, vei reuși!
13 Oare obositute-ai în mulțimea sfaturilor tale? Scoală-se acum și să te ajute cei ce împart cerul, privitorii stelelor, Cei ce prezic pe toată luna De cele ce se vor întâmplà!
14 Iată, ei vor fi ca miriștea, Pre care focul o arde; Ei nu vor puteà să se mântuiască de puterea flacărei, Care cu adevărat nu va fi ca cărbunele, cu care să se poată încălzì careva, Nici ca jăraticul, ca să steà careva înaintea lui.
15 Așà îți vor fi aceia, cu care te-ai ostenit, Cu care ai avut a face din tânărețele tale; Fiecare se va trage la o parte, Nimenea nu te va mântuì.