1 Ascultați-mă voi cei ce urmăriți dreptatea. Cei ce căutați pre Domnul: Căutați la stânca, din care sunteți ciopliți, Și la gaura groapei, din care v'ați tras.
2 Căutați la Abraam, părintele vostru, Și la Sara, care v'a născut: Căci eu l-am chiemat, pre când singur erà; I-am binecuvântat și l-am înmulțit.
3 Căci Domnul va mângăià Sionul; Va mângăià toate ruinele lui: Va face pustiul lui asemenea Edenului, Și deșertul lui asemenea grădinei Domnului; Află-se-vor într'însul bucurie și veselie, Mulțumire și voce de cântare.
4 Ascultămă, poporul meu, Și ià în urechi, națiunea mea! Căci lege va ieși dela mine, Și voiu pune judecata mea pentru lumina popoarelor.
5 Mântuirea mea aproape este; fericirea mea a ieșit, Și brațele mele vor face dreptate popoarelor: Țările depărtate mă așteaptă, Și speră în brațul meu.
6 Înălțați ochii voștri la ceruri, Și căutați la pământ jos; Căci cerurile, ca fumul, vor dispăreà, Și pământul se va învechì, ca un vestmânt, Și cei ce locuesc într'însul vor murì ca muștele; Dar mântuirea mea va fi în veci, Și fericirea mea nu se va frânge.
7 Ascultați-mă, voi ce cunoașteți dreptatea; Tu poporule, în inima căruia este legea mea, Nu vă temeți de ocara oamenilor, Nici vă înspăimântați de batjocurile lor;
8 Căci îi va mâncà molia, ca pre un vestmânt, Îi va mâncà viermele, ca pre lână; Dar mântuirea mea va fi în veci, Și fericirea mea din neam în neam.
9 Scoală-te, scoală-te, îmbracă-te cu putere, tu brațul Dom- nului! Scoală-te, ca în zilele din vechime, ca în neamurile trecute! Au nu ești tu cel ce ai tăiat Raabul, Care ai rănit crocodilul?
10 Domascultă aceasta, tu ce ești întristat, Și îm- nul a desgolit sfântul său braț Înaintea bătat, dar nu de vin:
11 Depărtați-vă! deluat-am din mânele tale cupa amețelei, părtați-vă! ieșiți d'acolo! Și de necurat Cupa cea mare a urgiei mele: Mai mult să nu vă atingeți! Ieșiți din mijlocul lui! nu vei beà din ea:
12 Căci nu veți ieși fletului tău: „Pleacă-te; căci vom trece“; cu iuțeală, Nici cu fugă veți merge; Și tu ai făcut corpul tău una cu pămân- Căci Domnul merge înaintea voastră, tul, Ca o uliță pentru trecători. Și Dumnezeul lui Israel este coada-armiei voastre.
13 Și uiți pre Domnul, Făcătorul tău, Pre cel ce a întins cerurile, și a întemeiat pământul; Și te temi în toate zilele totdeauna De urgia apăsătorului, Ca și cum ar fi gata să te piardă. Și au unde este urgia apăsătorului?
14 Cel apăsat curând va fi deslegat, Și nu va murì în groapă, Nici nu-i va lipsì pânea sa:
15 Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce stârnesc marea, Și fac să vuească valurile ei: Domnul, Dumnezeul oștirilor, este numele lui.
16 Am pus și cuvintele mele în gura ta, Și te-am acoperit cu umbra mânei mele, Ca să plantez cerul, și să întemeiez pământul, Și să zic către poporul Sionului: „Tu ești poporul meu!”
17 Scoală-te, scoală-te, deșteaptă-te, Ierusalime, Tu, care ai beut din mâna Domnului cupa mâniei sale, Beut-ai, deșertat-ai cupa ceea mare a amețelei.
18 Nu este cine să-l conducă Din toți fiii, pre cari i-a născut; Din toți fiii, pre cari i-a crescut, nici unul nu este, Care să-l ia de mână.
19 Venit-au aceste două asupra ta; Cine te va miluì? Dărăpănarea cu sfărâmarea, și foametea și sabia, Prin cine să te mângăi?
20 Fiii tăi s'au lâncezit, Zac la răspântiile tuturor căilor, ca un taur sălbatic prins în lațuri; Sunt plini de mânia Domnului, De mustrarea Dumnezeului tău.
21 Deci, ascultă aceasta, tu ce eşti întristat, şi îmbătat, dar nu de vin:
22 Aşà zice Domnul tău, Domnul, şi Dumnezeul tău, care apără dreptul poporului său: Iată! luat-am din mânele tale cupa ameţelei, Cupa cea mare a urgiei mele: Mai mult nu vei beà din ea:
23 Ci o voiu pune în mâna apăsătorilor tăi, Cari zis-au sufletului tău: „Pleacă-te; căci vom trece“; Şi tu ai făcut corpul tău una cu pământul, Ca o uliţă pentru trecători.