Eterniseed

Isaia 53

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iată, servul meu va prosperà, Se va ridicà, și se va înălțà, și va fi înalt foarte!

2 Precum mulți îngrozitus'au de tine, (Atâta erà fața lui stricată mai mult decât la ori care, Și chipul său mai mult decât al fiilor oamenilor;)

3 Așà trage-va la sine popoare multe; Regii vor astupà gurile lor asupră-i; Că vor vedeà ceeace încă nu li-se spusese, Și vor înțelege ceeace încă nu auziseră.

4 Cine crezut-a în știrea noastră? Și brațul Domnului cui s'a descoperit?

5 Căci crescut-a înaintea lui ca o odraslă fragedă, Ca o rădăcină din pământ uscat; N'aveà nici chip, nici frumusețe; Și noi văzându-l, Arătos nu erà, ca să-l dorim.

6 Fù desprețuit și cel mai din urmă între oameni, Omul durerilor și cunoscut cu păsuri; Fù ca și cel ce-și ascunde fața lui de noi: Desprețuitul-am și nu l-am socotit.

7 Dar el a purtat păsurile noastre, Și cu durerile noastre s'a încărcat: Dar noi socotirăm, că dela Dumnezeu este bătut, lovit și chinuit.

8 Dar el rănitu-s'a pentru fărădelegile noastre, Sdrobitu-s'a pentru nelegiuirile noastre; Pedeapsa, aducătoare noauă de pace, erà asupra lui, Și prin rănile lui noi ne-am vindecat.

9 Noi toți rătăcitu-ne-am, ca oile, Înturnatu-ne-am fiecare în calea sa; Iar Domnul lăsat-a să-l nimerească fărădelegea noastră a tutulor.

10 El apăsat și chinuit erà, Și totuș n'a deschis gura sa; Adusu-s'a ca un miel spre junghiere; Și ca oaia mută înaintea tunzătorului ei, N'a deschis gura sa.

11 Răpit a fost de apăsare și judecată; Dar neamul lui cine-l va spune? Căci stârpitu-s'a din pământul celor vii; Lovit a fost pentru fărădelegea poporului meu.

12 Și s'a făcut mormântul său cu nelegiuiții, Și cu cel avut a fost îmmormântarea lui; Deși nedreptate n'a făcut, Nici s'a aflat vicleșug în gura lui.

13 Dar plăcutu-i-a Domnului să-l lovească, Să-l întristeze; Dar după ce sufletul său se va aduce jertfă pentru vină, Vedeà-va urmași, îndelungi-se-vor zilele lui, Și voința Domnului va prosperà în mâna lui.

14 Vedeà-va fructele durerii sufletului său și se va săturà: Prin cunoașterea lui servul meu cel drept pre mulți va îndreptà; Căci purtat-a fărădelegile lor.

15 Deaceea parte îi voiu dà între cei mari, Și cu cei puternici își va împărți prada; Căci dat-a la moarte sufletul său, Și numeratu-s'a cu cei fărădelege, A purtat păcatele multora, Și s'a rugat pentru cei fărădelege.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.