1 Bucură-te, cea stearpă, tu care nu nășteai! Scoate cântare de bucurie și strigă, tu care n'aveai dureri de facere! Căci mai mulți vor fi copiii celei părăsite, Decât copiii celei căsătorite, zice Domnul.
2 Lărgește locul cortului tău, Și întindă-se covoarele locașurilor tale; Nu te oprì; lungește funiile tale, Și întărește țărușii tăi.
3 Căci te vei întinde la dreapta și la stânga, Și seminția ta va moșteni popoarele, Și va face să se locuească cetățile cele pustiite.
4 Nu-ți fie teamă; căci nu te vei rușinà, Nici nu vei roși; căci rușine nu-ți se va face; Că vei uità rușinea tânărețelor tale, Și nu-ți vei mai aminti de ocara văduviei tale.
5 Căci Făcătorul tău este bărbatul tău, Domnul, Dumnezeul oștirilor, este numele lui, Și Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel: El se va numi Dumnezeul a tot pământul.
6 Căci Domnul te-a chemat, ca pre o femeie părăsită și întristată la suflet, Da, pre tine, femeia tânăreței, deși fuseși lepădată, zice Dumnezeul tău.
7 Pentru puțin timp te-am părăsit, Dar cu îndurare mare te voiu readunà.
8 În pornirea mâniei ascuns-am fața mea dela tine pentru o clipeală; Dar cu milă vecinică te voiu milui, Zice Domnul, Răscumpărătorul tău.
9 Căci aceasta-mi este ca apele lui Noe; Că precum am jurat, Că apele lui Noe nu vor mai trece asupra pământului; Așà am jurat, Că nu mă voiu mânià mai mult asupra ta, nici te voiu mustrà.
10 Căci mutà-se-vor munții, Și clătină-se-vor colinele; Dar mila mea nu se va strămutà dela tine, Nici legământul păcii mele nu se va clătinà, Zice Domnul, cel ce se îndură de tine.
11 O tu cea strâmtorată, tu cea aruncată de furtună, cea nemângâiată! Iată, așterne-voiu în rubinuri pietrile tale, Și pune-voiu safirul drept temeliile tale;
12 Voiu face crestele tale de agat, Porțile tale de carbuncul, Și toate hotarele tale de pietri scumpe.
13 Și toți fiii tăi vor fi ucenicii Domnului, Și mare va fi pacea fiilor tăi.
14 Prin dreptate te vei întări; Fi-vei departe de spăimântare, căci nu vei aveà a te teme de ea; Și de frică, căci nu se va apropià de tine.
15 Iată! pot să se mânie inamicii tăi; dar nu dela mine va venì aceasta! Câți se vor mânià asupra ta, mai pe urmă vor trece la tine.
16 Iată! eu am făcut pre făurar, Pre cel ce suflă cărbunii în foc, Și scoate unealta pentru lucrul său; Și eu am făcut pre pustiitor, ca să nimicească.
17 Nici o armă gătită asupra ta nu va prosperà, Și toată limba, ce se va ridicà asupra ta, tu o vei condamnà la judecată. Aceasta este moștenirea servilor Domnului, Și îndreptarea lor de mine, zice Domnul.