1 Așà zice Domnul: Păziți judecată, și faceți dreptate; Că aproape este să vină mântuirea mea, Și fericirea mea să se descopere.
2 Fericit bărbatul, ce face aceasta, Și fiul omului, ce ține tare de aceasta: Cel ce păzește sabbatul, ca să nu-l pângărească, Și-și stăpânește mâna, ca să nu facă nici un rău.
3 Și fiul străinului, cel ce s'a lipit către Domnul, să nu spună, Zicând: Domnul m'a despărțit de poporul său, Nici eunuchul să nu zică: Iată, eu sunt arbore uscat.
4 Căci așa zice Domnul către eununchi, Câți păzesc sabbatele mele, Își aleg cele plăcute mie, Și țin tare de legământul meu:
5 Dà-le-voiu în casa mea, Și în lăuntrul zidurilor mele, loc și nume, Mai bun decât al feciorilor și al fecioarelor; Dà-le-voiu nume vecinic, Care nu se va stinge.
6 Și pentru fiii străinului, care se lipesc către Domnul, ca să-i servească, și să iubească numele Domnului, Ca să fie servii lui; Câți păzesc sabbatul nepângărindu-l, Și țin tare de legământul meu;
7 Îi voiu aduce la sfântul meu munte, Și-i voiu desfătà în casa mea de rugăciune; Arderile de tot și jertfirile lor vor fi bine-primite pe altarul meu; Căci casa mea se va numì: Casă de rugăciune pentru toate popoarele.
8 Așà zice Domnul, Dumnezeul, cel ce adună pre cei răspândiți ai lui Israel: Voiu adunà încă și pre alții la dânșii, Afară de cei ce sunt acum adunați.
9 Veniți, mâncați, toate vitele câmpului! Toate fiarele pădurii!
10 Orbi sunt păzitorii săi; toți sunt fără înțelelegere: "Toți câni muți, neputând să latre; Aiurează, stau tolăniți, le place să doarmă.
11 Da, sunt câni lacomi, ce nu cunosc satul; Și sunt păstori, ce nu înțeleg nimic; Toți s'au întors în calea lor, Fiecare în partea sa pentru câștigul său.
12 Veniți, zice fiecine, aduce-voiu vin, Și să ne îmbătăm cu beutură îmbătătoare; Și ziua de mâne să fie ca și aceasta, Și încă și mai mare.