Eterniseed

Isaia 58

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Strigă cu gură mare, nu te opri, Ca o trâmbiță înalță vocea ta, Și spune poporului meu fărădelegile lui, Și casei lui Iacob păcatele sale.

2 În toate zilele mă caută, Le place să afle căile mele, Ca un popor, ce lucrează dreptatea, Și n'a părăsit porunca Dumnezeului său; Cer dela mine hotărîri drepte, Le place să se apropie de Dumnezeu.

3 Cum postim, zic ei, și tu nu vezi? Chinuim sufletul nostru, și tu nu ții seamă? Iată, pentrucă în zilele posturilor voastre vă găsiți plăcerile voastre, și necăjiți pre toți servii voștri!

4 Iată, postiți spre ceartă și sfadă, și bateți cu pumnul nelegiuirii: Nu postiți cum se cade în acea zi, ca să se audă sus vocea voastră.

5 Oare acesta este postul, pre care l-am ales? Să-și chinuească omul sufletul o zi! Să-și plece capul ca papura, și supt dânsul să-și aștearnă sac și cenușă! Post vei numi acesta și zi bine primită Domnului?

6 Au nu este acesta postul, pre care l-am ales? Să deslegi lanțurile nelegiuirii, să desfaci legăturile jugului, să lași liber pre cei apăsați, și să sfărâmi orice jug?

7 Au nu este, ca să împarți pânea ta celui flămând, și să duci în casa ta pre săracii cei fără adăpost? Când vezi pre cel gol, să-l îmbraci, și să nu te ascunzi de însăși carnea ta? De vei face aceasta,

8 Atuncia lumina ta va răsări ca zorile, și sănătatea ta iute va crește; Fericirea ta va merge înaintea ta, și mărirea Domnului va fi coada armiei tale.

9 Atuncia vei chemà, și Domnul va răspunde, Vei strigà, și el va zice: Iată-mă! De vei depărtà din mijlocul tău jugul, arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuirii.

10 De vei întinde sufletul tău către cel flămând, și vei săturà sufletul întristat: Atuncia lumina ta va răsări în întunerec, și întunerecul tău va fi ca mează-ziua:

11 Și Domnul te va conduce pururea, Va săturà sufletul tău în secetă, și va întări oasele tale; și vei fi ca o grădină adăpată, și ca un izvor de apă, Apele căruia nu lipsesc.

12 Și cei dela tine vor rezidi ruinele cele vechi; Vei ridicà temeliile multor națiuni; și te vei numi: Întocmitorul stricăciunilor, Restatornicitorul căilor de locuire.

13 De vei trage piciorul tău din sabbat, nefăcând plăcerea ta în sfânta mea zi; și de vei numi desfătăciune sabbatul, Zi sfântă, cinstită a Domnului: și de o vei cinsti, neurmând căile tale, nefăcând plăcerea ta, nici bolborisind vorbe deșerte:

14 Atuncia te vei desfătà întru Domnul; și eu te voiu face să te sui pe înălțimile pământului, și te voiu face să guști moștenirea părintelui tău, Iacob: Căci gura Domnului a cuvântat.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.