1 În anul morții regelui Uzia văzut-am pre Domnul șezând pe un tron înalt și ridicat, și poalele lui umplură templul.
2 Serafimii stăteau deasupra lui; câte șase aripi aveà fiecare; cu două-și acoperià fața sa, cu două își acoperià picioarele sale, și cu două sburà.
3 Și strigà unul către altul, și ziceà: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul oștirilor; Tot pământul este plin de mărirea lui.“
4 Și se cutremurau ușiorii ușei de vocea celui ce strigà, și casa se umplù de fum.
5 Atuncia zis-am: Vai mie, căci sunt pierdut; căci sunt om necurat la buze, și locuesc în mijlocul unui popor necurat la buze; căci ochii mei au văzut pre Domnul, regele oștirilor.
6 Atuncia sbură spre mine unul din Serafimi, având în mâna sa un cărbune aprins ce-l luase cu cleștele depe altar.
7 Și-l iatinse de gura mea, și zise: Iată, atingându-se acesta de buzele tale, nedreptatea ta s'a depărtat, și împăcatu-s'a păcatul tău.
8 Și auzit-am vocea Domnului, ce zicea: Pre cine să trimet? și cine va merge pentru noi? Și zis-am: Iată-mă, trimete-mă. Și el zise:
9 Du-te și spune poporului acestuia; Auziți, dar nu înțelegeți; Și vedeți, dar nu cunoașteți.
10 Îngrașă inima poporului acestuia, Îngreuiează urechile lor, și orbește ochii lor, Ca să nu vadă cu ochii lor, nici să audă cu urechile lor, Nici să înțeleagă cu inima lor; Ca să nu se întoarcă, și să nu se însănătoșeze.
11 Atuncia zis-am: Doamne, până când? Și el a răspuns: „Până se vor pustiì cetățile rămânând fără locuitori, Și casele fără oameni, Și pământul se va pustiì cu totul;
12 Și Domnul va depărtà pre om depe dânsul, Și pustiire mare va fi în țară.
13 Și de va rămâneà într'însa chiar numai a zecea parte, Iarăși se va pustiì; Dar precum terebintei și stejarului la tăiere le rămâne tulpina, Așà și tulpina ei sămânță sfântă va fi.