1 Spiritul Domnului, Dumnezeului, este asupra mea, Fiindcă Domnul m'a uns, Ca să binevestesc celor sărmani: M'a trimis ca să vindec pre cei sdrobiți la inimă;
2 Ca să proclam libertatea celor prinși, Și deschiderea închisorii celor încătușați; Ca să proclam anul în- durării Domnului, Și ziua răsbunării Dumnezeului nostru;
3 Ca să mângăi pre toți, cari plâng în Sion: Căci li-se va dà podoaba în locul cenușei, Oleiul bucuriei în locul plângerii, Și vestmântul laudei în locul sufletului întristat: Ca să se numească: Arbori ai dreptății, Sădire a Domnului; ca să se mărească.
4 Și vor rezidì ruinele cele vechi; Vor ridicà pustiirile de mai nainte; Și vor reînnoì cetățile pustiite, Cele ruinate de multe neamuri.
5 Și străinii vor stà, și vor pășunà turmele voastre, Și fiii străinilor vor fi plugarii voștri și vierii voștri;
6 Iar voi vă veți numì: Preoți ai Domnului; Servii Dumnezeului vostru vă vor zice: Veți mâncà bunurile popoarelor, Și în mărirea lor vă veți fălì.
7 În locul rușinei voastre veți aveà îndoită onoare; Și în locul ocării se vor veselì în moștenirea lor: Deci în pământul lor vor moștenì îndoit; Vecinică bucurie vor aveà.
8 Căci eu, Domnul, iubesc dreptatea, Urăsc răpirea și nedreptatea; Deci le voiu dà plata lor în credință, Și voiu încheià cu dânșii un legământ vecinic.
9 Și seminția lor va fi cu nume între popoare, Și urmașii lor între națiuni; Toți, văzându-i, vor cunoaște, Că sunt seminția, pre care Domnul a binecuvântat-o.
10 Mă bucur în Domnul, Sufletul meu este vesel în Dumnezeul meu; Căci m'a îmbrăcat cu vestmântul mântuirii, M'a învălit cu mantia fericirii, Ca pre un mire, ce-și pune podoaba, și ca pre o mireasă, ce se împodobește cu sculele ei.
11 Căci precum pământul face să răsară vlăstarul său, Și precum grădina face să crească sămănăturile sale, Așà Domnul, Dumnezeul, va face fericirea și lauda Să răsară înaintea tutulor popoarelor. Strălucirea viitoare a Sionului.