1 Pentru Sion nu voiu tăceà, Și pentru Ierusalim nu voiu încetà: Până când fericirea lui va ieșì ca lucirea, Și mântuirea lui ca făclia ce arde.
2 Și vor vedeà popoarele fericirea ta; Și toți regii mărirea ta; Și te vei numi cu nume nou. Pre care-l va numì gura Domnului.
3 Și vei fi cunună măreață în mâna Domnului, Și diademă regească în palma Dumnezeului tău.
4 Nu te vei mai numì: părăsită; Nici țara ta nu se va mai numì: Deșeartă; Ci te-vei numì: Hefziba (plăcerea mea este într'ânsa); Și țara ta: Beula (măritată); Căci Domnul are plăcere în tine, și țara ta va fi măritată.
5 Căci precum tânărul se însoară cu o fecioară, Așà fiii tăi se vor însurà cu tine; Și precum mirele se bucură de mireasă, Așà Dumnezeul tău se va bucurà de tine.
6 Pe zidurile tale, Ierusalime, am așezat păzitori, Cari niciodată nu vor tăceà nici ziua, nici noaptea;
7 Câți chemați pre Domnul nu vă odihniți, Și nu-i dați liniște, Până când va întemeià Ierusalimul, și-l va face de laudă pe pământ.
8 Domnul a jurat pe dreapta sa, și pe brațul său cel puternic; Nu voi mai dà grâul tău, Hrană inamicilor tăi; Nici fiii străinului nu vor mai beà vinul tău, Pentru care tu te-ai ostenit.
9 Ci cei ce l-au adunat, îl vor mâncà, Și vor lăudà pre Domnul; Și culegători de vii îl vor beà, În curțile mele cele sfinte.
10 Treceți, treceți prin porți! Pregătiți drumul poporului! Înălțați, înălțați calea! Scoateți afară pietrile! Înălțați steag popoarelor!
11 Iată! Domnul a proclamat până la marginile pământului: Spuneți fiicei Sionului: Iată, mântuirea ta vine; Iată, plata lui este cu dânsul, și răsplătirea lui înaintea lui!
12 Și-i vor numì: Popor sfânt, Răscumpărații Domnului; Și tu te vei numì: Căutată, Cetate nepărăsită.