Eterniseed

Isaia 65

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Ajuns-am căutat de cei ce nu intrebau de mine; Aflatu-m’au cei ce nu mă căutau; Zis-am: Iată-mă, iatămă, Unui popor, ce nu se numià după numele meu.

2 Întins-am mânele mele toată ziua Unui popor neascultător, Care umblă în o cale, ce nu e bună, După cugetările lor:

3 Un popor ce mă întărită totdeauna chiar în faţa mea; Care jertfeşte în dumbravi, Şi tămăiază pe acoperişe;

4 Care şeade în morminte, Şi noptează în peşteri, Mâncând carne de porc, Şi în vasele sale are zeamă de animale urîcioase;

5 Care zic: Retrage-te, nu mă atinge; Că sunt mai sfânt decât tine. Fum sunt aceştia în nările mele, Foc ce arde toată ziua.

6 Iată! scris este înaintea mea, Nu voiu tăceà, ci voiu răsplăti, Da, le voiu răsplăti în sânul lor.

7 Fărădelegile voastre, zice Domnul, şi fărădelegile părinţilor voştri ale tuturor; Căţi au tămăiat pe munţi, Şi m’au desonorat pe coline: Pentru aceea voiu răsplăti în sânurile lor fapta lor cea dintăiu.

8 Așà zice Domnul: Precum când se află must în strugure, Zice-se: Nu-l stricà, căci este binecuvântare în el: Așà voiu face pentru servii mei, ca să nu-i pierd pre toți.

9 Voiu scoate o seminție din Iacob, Și un moștenitor al munților mei din Iuda; Și aleșii mei vor moșteni pre ei, Și servii mei vor locuì acolo.

10 Și Saronul va fi stâna turmelor, Și valea Achorului loc de odihnă pentru oi, Pentru poporul meu, care mă caută.

11 Dar pre voi, cei ce părăsiți pre Domnul, Cari uitați sfântul meu munte, Cari pregătiți masă lui Gad (_Norocul_), Și cari faceți libațiune lui Meni (_Destinul_),

12 Vă voiu hotărî sabiei, Și toți vă veți plecà spre junghere; Pentru că chemam și nu răspundeați; Cuvântam și nu auziați; Ci făceați rău în ochii mei, Și alegeați lucruri, de care nu am plăcere.

13 Deci, așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată! servii mei vor mâncà; Dar voi veți fi flămânzi; Iată! servii mei vor beà; Dar voi veți însetà; Iată! servii mei se vor bucurà; Dar voi vă veți rușinà;

14 Iată! servii mei vor cântà în veselia inimii; Dar voi veți strigà în durerea inimii, Și veți urlà de sdrobirea sufletului.

15 Și veți lăsà numele vostru la aleșii mei drept blestem; Căci Domnul, Dumnezeul, te va omorî,

16 Și cu alt nume va numì pre servii săi; Că cine se binecuvintează pre sine pe pământ, să se binecuvinteze în Dumnezeul credincioșiei; Și cine se jură pre pământ, să se jure pe Dumnezeul credincioșiei; Că strâmtorările cele de mai nainte s'au uitat, Și s'au ascuns dela ochii mei.

17 Căci iată! creez ceruri noauă și un pământ nou, Așà că nu se vor amintì cele de mai nainte, Nici nu vor venì în minte.

18 Ci vă veți bucurà și vă veți veselì în veci _De cele ce creez_: Căci iată! eu fac Ierusalimul spre bucurie, Și pre poporul lui spre desfătare.

19 Și mă voiu bucurà de Ierusalim; Și mă voiu veselì de poporul meu, Și nu se va mai auzì în el voce de plângere, Nici voce de jale.

20 Nu va mai fi acolo prunc cu zile puține, Nici bătrân care să nu împlinească zilele lui; Căci, ca un copil, va murì cel de o sută de ani, Și cel ce moare de o sută de ani va fi blestemat _ca un păcătos_.

21 Vor zidì case, și vor locuì în ele; Vor sădì vii, și vor mâncà fructul lor.

22 Nu vor sădì ei, și altul să mănânce; Căci zilele poporului meu vor fi ca zilele arborelui, Și aleșii mei vor gustà mult timp lucrul mânelor lor.

23 Nu vor muncì în deșert, Nici nu vor naște spre moarte grabnică; Căci sunt seminția celor binecuvântați ai Domnului, Și urmașii lor cu ei.

24 Și până a nu mă chemà ei, eu voiu răspunde, Și încă ei vorbind, îi voiu auzì.

25 Lupul și mielul vor paște împreună; Și leul va mâncà paie, ca boul; Și pânea șarpelui va fi țărâna: În tot Sfântul meu munte nu vor dăunà, nici stricà, Zice Domnul.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.