1 _Pedeapsa fățarnicilor._ Așà zice Domnul: Cerul este tronul meu, Și pământul așternutul picioarelor mele; Ce casă veți zidì pentru mine? Și ce loc veți găsì pentru odihna mea?
2 Căci mâna mea a făcut toate acestea, Ca toate acestea să fie, zice Domnul; Și la acesta mă uit: La cel sărman și la cel sdrobit cu sufletul, Care tremură de cuvântul meu.
3 Cel ce înjunghie un bou, _este ca cel_ ce ucide un om; Cel ce jertfește un miel, _ca cel_ ce taie gâtul cânelui; Cel ce aduce dar de pâne, _ca și cel ce aduce_ sânge de porc; Cel ce arde tămâie, _ca cel_ ce binecuvintează pre un idol. Precum și-au ales ei căile lor, Și sufletul lor se bucură de uriciunile lor,
4 Așà și eu voiu alege nefericirea lor, Și voiu aduce asupra lor toate acele, de care se tem: Pentru că chemam și nimenea nu răspundea, Cuvântam și nu auziau; Ci alegeau lucruri, de care n'aveam plăcere.
5 Ascultați cuvântul Domnului, Voi cei ce tremurați de cuvântul său: Frații voștri, cari vă uresc, Și vă lapădă pentru numele meu, au zis: Mărească-se Domnul; Dar el se va arătà spre bucuria voastră, și aceia se vor rușinà.
6 Voce de vuet din cetate! Voce din templu! Vocea Domnului, care răsplătește inamicilor săi!
7 Mai nainte de a suferì dureri de facere, a făcut, Până a nu-i venì durerile, s'a ușurat de copil!
8 Cine a auzit asemenea lucruri? Cine a văzut asemenea lucruri? Poate o țară aveà dureri de facere într'o zi? Sau o națiune a se naște deodată? Căci fiica Sionului, îndată ce avù durerea de facere, a și născut pre fiii săi.
9 Au doară deschide-voiu mitra, și nu voiu face să se nască? zice Domnul, Au doară face-voiu să se nască, și în naștere voiu închide mitra? zice Dumnezeul tău.
10 Bucurați-vă cu Ierusalimul, Și veseliți-vă cu dânsul, toți cei ce-l iubiți. Bucurați-vă cu bucurie cu dânsul, Toți cei ce au plâns pentru dânsul;
11 Ca să sugeți și să vă săturați din țâțele mângâierilor lui, Ca să sugeți și să vă desfătați din plinitatea măririi lui.
12 Căci așa zice Domnul: Iată! face-voiu să curgă în el pacea, ca pe un râu, Și avuția popoarelor, ca un pârâu ce se revarsă; Atuncia veți suge, Veți fi purtați pe brațe, Și veți fi desmerdați pe genunchi.
13 Ca un copil, pre care-l mângâie mumă-sa, Așa eu vă voiu mângâià; Da, vă veți mângâià în Ierusalim.
14 Și veți vedeà aceasta, și inima voastră se va bucurà, Și oasele voastre vor înflori, ca iarba; Și mâna Domnului se va cunoaște la servii săi, Dar mânia lui la inamicii lui.
15 Căci iată! Domnul vine cu foc, Și cu carele lui, ca un vârtej, Ca să verse urgia sa cu văpaie, Și mustrarea sa cu flacără de foc;
16 Căci cu focul și cu sabia lui Va judecà Domnul toată carnea; Și mulți vor fi cei uciși de Domnul.
17 Cei ce se sfințesc și se curăță în dumbrăvi, Umblând unul după altul, Cari mănâncă carne de porc și urîciuni și șoareci, Vor pierì împreună, zice Domnul;
18 Căci eu voiu pedepsì faptele lor și cugetele lor. Dar va veni timpul, când voiu adunà toate popoarele și limbile; Și vor veni și vor vedeà mărirea mea;
19 Și voiu pune semn între dânșii; Și pre cei scăpați dintr'înșii voiu trimite la popoare: La Tarșiș, Pul și Lud, cari întind arcul, La Tubal, Iavan și la insulele depărtate, cari nu auziră faima mea, Nici nu văzură mărirea mea; Și vor dà în știre mărirea mea între popoare.
20 Și vor aduce pre frații voștri din toate popoarele, Ca un dar, la Domnul, Pe cai, în care și pe tărgi, Pe catâri și pre dromadiri, La sfântul meu munte, Ierusalimul, zice Domnul, Precum fiii lui Israel aduc daruri În vase curate în casa Domnului.
21 Și dintr'aceștia voiu luà, Ca să fie preoți și Leviți, zice Domnul.
22 Căci, precum cerurile cele nouă și pământul cel nou, Pre care le voiu face, Se vor statornicì înaintea mea, zice Domnul, Așa va stà statornic seminția voastră și numele vostru.
23 Și se va întâmplà, dela o lună nouă până la cealaltă, Și dela un sabbat până la celalalt, Că va venì toată carnea, ca să se închine înaintea mea, Zice Domnul.
24 Și vor ieși, și vor vedeà cadavrele oamenilor, Cari au nelegiuit asupra mea; Căci vermele lor nu va murì, Nici focul lor nu se va stinge; Și vor fi ură la toată carnea.