1 Iacob, slujitor al lui Dumnezeu și al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții, ce sunt în împrăștiere, multă sănătate.
2 Frații mei, socotiți drept orice bucurie, când veți fi căzut în felurite ispite,
3 Știind că încercarea voastră în credință lucrează stăruință;
4 Iar stăruința să aibă lucru deplin, ca să fiți desăvârșiți și întregi, neavând lipsă de nimic.
5 Dacă dar cineva dintre voi are lipsă de înțelepciune, ceară dela Dumnezeu care dă tutulor de-adreptul și nu înfruntă, și i-se va dà.
6 Ceară însă în credință, neîndoindu-se de nimic; pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării mișcat de vânt și aruncat încoaci și încolo.
7 Adecă să nu gândească că va luà ceva dela Domnul acel om,
8 Bărbat îndoelnic, nestatornic în toate căile sale.
9 Fratele smerit laude-se dar de înnălțimea lui,
10 Iar bogatul de sme-renia lui, că va trece ca o floare a ier-bei.
11 Pentru că răsări soarele îm-preună cu arșița și uscă iarba, și floarea ei căzu și podoaba feții ei pieri; astfel și bogatul va pieri cu încetul, în umbletele sale.
12 Fericit este bărbatul care rabdă ispita, că, lămurit fiind, va luà a vieții cunună, pe care a făgăduit-o Dom-nul celor care îl iubesc.
13 Nimenea, ispitit fiind, să nu zică că sunt ispitit dela Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este necercat de rele, și dânsul nu ispitește pe nimenea.
14 Dar fiecare este ispitit, fiind tras și momit de a sa poftă.
15 Apoi pofta, după ce a zămislit, naște păcat, iar păcatul, după ce a fost desăvârșit, naște moarte.
16 Nu fiți rătăciți, frații mei iubiți.
17 Orice dare bună și orice dar desă-vârșit se pogoară de sus dela al lumi-nilor Tată, la care nu este schimbare sau umbră făcută de mutare.
18 Bine-voind ne-a născut prin cuvânt de ade-văr, ca să fim noi o pârgă a făpturilor sale.
19 Să știți, frații mei iubiți: orice om fie ager la auzire, încet la vorbire, încet la mânie;
20 Căci a bărbatului mânie nu lucrează dreptatea lui Dum-nezeu.
21 Deaceea, lepădând orice necură-țenie și prisosire de răutate, primiți cu blândețe cuvântul sădit, care poate să mântuească sufletele voastre.
22 Faceți-vă dar împlinitori ai cu-vântului, și nu numai auzitori, înșelân-du-vă pe voi înșivă.
23 Că dacă cineva este auzitor al cuvântului și nu împli-nitor, acesta seamănă bărbatului care privește în oglindă fața firii sale;
24 Căci s'a privit pe sine și a plecat, și îndată a uitat ce fel erà.
25 Cine s'a uitat însă de aproape în legea desăvâr-șită a stării de sine, și a stăruit la ea, nefăcându-se auzitor uituc, ci îndepli-nitor al lucrului, acesta va fi fericit în îndeplinirea ei.
26 Dacă gândește cineva a fi slujitor lui Dumnezeu, neținându-și în frâu limba sa, ci amăgindu-și inima, slujirea de Dumnezeu a acestuia este deșartă.
27 Slujirea lui Dumnezeu curată și fără pată la Dumnezeu și Tatăl este aceasta: a cercetà pe orfani și văduve în strâm-torarea lor, a te păzì pe tine însuți cu-rat față de lume.