1 Frații mei, să nu aveți cu părtinire credința Domnului nostru Iisus Hris-tos, a măririi.
2 Căci dacă va fi în-trat în adunarea voastră un bărbat, având inel de aur în deget, îmbrăcat în vestmânt strălucitor, și va fi intrat și un sărac în vestmânt soios,
3 Și vă veți fi uitat cu luare aminte spre cel care poartă vestmântul cel strălucitor și veți fi zis: tu șezi aci bine, și săra-cului îi veți fi zis: tu stai colo sau șezi la picioarele mele,
4 Nu v'ați îndoit oare în voi înșivă și v'ați făcut judecă-tori de gândiri rele?
5 Ascultați, frații mei iubiți, oare Dumnezeu nu și-a ales pe cei săraci pentru lume, ca să fie bogați și moște-nitori ai împărăției, pe care a făgăduit-o celor care-l iubesc?
6 Iar voi ați des-prețuit pe cel sărac. Oare nu bogații vă împilează pe voi, și ei vă târăsc la ju-decăți?
7 Nu defăimează ei numele bun, care fù chemat preste voi?
8 Dacă într'adevăr împliniți legea împărătească: „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți“, potrivit scripturei, bine faceți.
9 Iar dacă sunteți părtinitori, lucrați păcat, mustrați fiind de lege ca căl-cători.
10 Pentru că cine va fi păzit toată legea, dar va fi păcătuit într'o singură poruncă, s'a făcut vinovat de toate poruncile.
11 Pentru că cine a zis „nu săvârși adulter“, a zis și „nu omorî“; iar dacă nu săvârșești adulter, dar omori, te-ai făcut călcător de lege.
12 Astfel vorbiți și astfel faceți, ca cei care au să fie judecați prin legea stării de sine.
13 Căci judecata este fără milă, pentru cel care nu face milă; mila se mândrește față de judecată.
14 Care este folosul, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința îl poate mântui?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goli și au lipsă de hrana trebuincioasă în fiecare zi,
16 Și cineva dintre voi le va fi zis: mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu le dați cele trebuincioase corpului, care este folosul?
17 Astfel și credința, dacă nu va fi avut fapte, moartă este în sine.
18 Dar va zice cineva: tu ai credință, și eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voiu arăta din faptele mele credința.
19 Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; și demonii cred și se înfiorează.
20 Voești dar să cunoști, omule deșert, că credința fără fapte este nelucrătoare?
21 Abraam tatăl nostru nu fù îndreptățit din fapte, fiindcă aduse jertfă pe altar pe Isaac fiul său?
22 Vezi că credința lucrează împreună cu faptele lui, și din fapte fù desăvârșită credința,
23 Și fù împlinită scriptura care zice: „iar Abraam crezù lui Dumnezeu, și i-se socotì spre îndreptățire, și fù numit prieten al lui Dumnezeu“.
24 Vedeți că din fapte este îndreptățit omul și nu din credință numai.
25 Dar asemenea și Raab desfrânata nu fù îndreptățită din fapte, fiindcă primi pe vestitori și-i scoase afară pe altă cale?
26 Căci după cum corpul fără duh este mort, astfel și credința fără fapte moartă este.