1 De unde sunt războae și de unde lupte între voi? Nu de aci, din poftele voastre care se oștesc în membrele voastre?
2 Poftiți, și nu aveți; omorîți și pizmuiți, și nu puteți dobândi; vă luptați și vă răsboiți. Și nu aveți pentru că voi nu cereți;
3 Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca să cheltuiți în poftele voastre.
4 Desfrânaților. Nu știți că prietenia lumii este vrăjmașe lui Dumnezeu? Deci cine se va fi hotărît să fie prieten al lumii, se face vrăjmaș al lui Dumnezeu.
5 Sau gândiți că îndeșert zice scriptura? Cu pismă dorește duhul care locui în noi,
6 Însă dă mai mare dar. Deaceea zice: „Dumnezeu se împotrivește mândrilor, iar smeriților le dă dar“.
7 Deci supuneți-vă lui Dumnezeu; dar împotriviți-vă deavolului, și va fugi dela voi;
8 Apropiați-vă de Dumnezeu, și se va apropià de voi. Curățiți-vă mânile, păcătoșilor, și sfințiți inimile, îndoielnicilor.
9 Simțiți durere și întristați-vă, plângeți; râsul vostru prefacă-se în întristare și bucuria în rușine de voi înșivă,
10 Fiți smeriți înaintea Domnului, și el vă va înălțà.
11 Nu vorbiți de rău unii pe alții, fraților. Cine vorbește de rău pe fratele său ori judecă pe fratele său, vorbește de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea, nu ești împlinitor al legii, ci judecător.
12 Unul este legiuitor și judecător, cel care poate să mântuească și să pearză; cine ești dar tu, care judeci pe aproapele?
13 Veniți acum cei care ziceți: astăzi sau mâne vom plecà la orașul cutare și vom face acolo anul și vom face negustorie și vom câștigà,
14 — Ca unii care nu știți cele de mâne; căci cum este viața voastră? Pentru că sunteți abur ce puțin timp se arată, apoi și dispare; —
15 În loc ca voi să ziceți: dacă Domnul voește vom și trăi, vom și face aceasta sau aceea.
16 Acum lăudați-vă dar în mândria voastră deșartă; orice laudă de felul acesta este rea.
17 Deci cine știe să facă bine și nu face, acela păcat are.