1 Și Iefta, Galaadeanul, erà viteaz; și el erà fiul unei meretrice; și Galaad a născut pre Iefta.
2 Și femeia lui Galaad i-a născut lui fii; și când fiii lui Galaad crescură, ei isgoniră pre Iefta, zicându-i: Nu vei aveà moștenire în casa părintelui nostru, că tu ești fiul unei alte femei.
3 Și Iefta fugi de dinaintea fraților săi, și locuià în pământul Tob. Și se adunară la Iefta oameni fără căpătâi, și ieșiau cu dânsul.
4 Și după câtva timp se luptară fiii lui Ammon cu Israel.
5 Și când fiii lui Ammon se luptară cu Israel, bătrânii Galaadului se duseră, spre a luà pre Iefta din pământul Tob.
6 Și ei ziseră lui Iefta: Vino, și fii căpetenia noastră, ca să ne luptăm cu fiii lui Ammon.
7 Și Iefta zise bătrânilor Galaadului: Oare nu m'ați urît, și nu m'ați isgonit din casa părintelui meu; pentru ce deci veniți acum la mine, când sunteți în nevoie?
8 Și bătrânii Galaadului ziseră lui Iefta: Tocmai deaceea ne-am întors la tine, ca să mergi cu noi, și să te lupți cu fiii lui Ammon, și să fii cap nouă și tuturor locuitorilor Galaadului.
9 Și Iefta răspunse bătrânilor Galaadului: Dacă voi mă aduceți înapoi, ca să mă bat cu fiii lui Ammon, și Domnul de-i va da în mânile mele, fi-voiu eu capul vostru?
10 Și bătrânii Galaadului ziseră lui Iefta: Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvântul tău.
11 Și Iefta se duse cu bătrânii Galaadului, și poporul îl puse cap și căpetenie preste dânsul: și Iefta vorbì toate cuvintele sale înaintea Domnului în Mițpe.
12 Și Iefta trimise soli la regele fiilor lui Ammon, zicând: Ce este între mine și între tine, că tu ai venit la mine, spre a face resbel în pământul meu?
13 Și regele fiilor lui Ammon răspunse trimișilor lui Iefta: Pentru că Israel a luat pământul meu, când a ieșit din Egipt, dela Arnon până la Iabbok și până la Iordan: și acum înapoiați-mi-l cu pace.
14 Și Iefta trimise iarăși soli la regele fiilor lui Ammon.
15 Și zise către dânsul: Așa zice Iefta: Israel n'a luat pământul Moabului nici pământul fiilor lui Ammon.
16 Căci când a ieșit Israel din Egipt, merse el în pustiu la Marea-Roșie; și sosind la Kadeș,
17 Trimise Israel soli la regele Edomului, zicând: Rogu-te, să trec prin pământul tău! Dară regele Edomului n'a voit să audă; și a trimis la regele Moabului, și nici el n'a voit. Deci Israel rămase în Kadeș.
18 Atuncia umblând prin pustiu, ocoli pământul Edomului și pământul Moabului; și sosind în partea despre răsăritul pământului Moabului, tăbăriră dincolo de Arnon, dară nu veniră în hotarul Moabului: că Arnonul erà hotarul Moabului.
19 Și Israel trimise soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Heșbonului; și Israel zise către dânsul: Rugămu-te, să trecem prin pământul tău până la locul nostru.
20 Și Sihon neîncrezându-se în Israel, ca să treacă pământul său, adună Sihon tot poporul său, și tăbărî în Iahaz, și se luptă cu Israel.
21 Și Domnul Dumnezeul lui Israel dădu pre Sihon și pre tot poporul lui în mâna lui Israel, și ei îl bătură: și Israel luă în stăpânire tot pământul Amoreilor, cari locuiau în acel pământ.
22 Și ei luară în stăpânire tot cuprinsul Amoreilor dela Arnon până la Iabbok, și dela pustiu până la Iordan.
23 Și acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pre Amorei de dinaintea poporului său Israel, mai ceri tu a-l stăpânì?
24 Au doară, ceeace Chemoș, Dumnezeul tău, îți dă ție de stăpânire, aceea tu să nu stăpânești? așa și tot aceeace Domnul Dumnezeul nostru alungă de dinaintea noastră, aceea vom stăpâni.
25 Şi au doară eşti tu mai bun decăt Balak, fiul lui Zippor, regele Moabului? Certatu-s'a el cu Israel, sau luptatu-s'a cu el?
26 Pe când Israel locuià în Heşbon şi în satele lui, în Aroer şi în satele lui, şi în toate cetăţile, cari sunt la ţărmurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le-aţi dat slobozie în acel timp?
27 Da, eu nu am păcătuit în contra ta, ci tu rău faci cu mine, răsboindu-te în contra mea. Domnul judecătorul, să judece astăzi între fiii lui Israel şi între fiii lui Ammon.
28 Şi regele fiilor lui Ammon nu ascultă cuvintele lui Iefta, pre cari el i-le trimise.
29 Şi spiritul Domnului venì asupra lui Iefta, şi el trecù prin Galaad şi Manase, şi trecù prin Miţpe din Galaad, şi dela Miţpe din Galaad trecù asupra fiilor lui Ammon.
30 Şi Iefta făcù vot Domnului, zicând: Dacă tu vei da în mâna mea pre fiii lui Ammon
31 Ceeace va ieşì din uşile casei mele spre întâmpinarea mea, când în pace mă voiu întoarce dela fiii lui Ammon, va fi a Domnului şi o voiu aduce ardere de tot.
32 Şi Iefta trecù spre fiii lui Ammon, spre a se luptà cu el; şi Domnul i-a dat în mâna lui.
33 Şi el îi bătù dela Aroer, până la Minnit douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim cu ucidere mare foarte. Aşà fiii lui Ammon fură umiliţi înaintea fiilor lui Israel.
34 Şi când Iefta venì la Miţpe în casa lui, iată, fica lui ieşià întru întâmpinarea lui, cu timpane şi cu danţuri; ea erà unică, el nu aveà afară de dânsa fiu sau fică.
35 Şi când el o văzù, îşi rupse vestmintele sale, şi zise: Ah! fica mea, adânc mă loveşti şi mă turburi! că eu am deschis gura mea către Domnul, şi nu o pot întoarce.
36 Şi ea zise către dânsul: Părintele meu! de ai deschis gura ta către Domnul, fă cu mine, cum a rostit gura ta, pentru că Domnul ţi-a făcut răsbunare asupra neamicilor tăi, fiii lui Ammon.
37 Şi ea zise către părintele ei: Fie-mi învoit aceasta: lasămă două luni, ca să mă duc şi să mă cobor în munţi, şi să plâng fecioria mea, eu şi tovarăşele mele.
38 Şi el zise: Du-te! şi el o lăsă pe două luni. Decì ea se duse cu tovarăşele ei, şi plânse fecioria ei în munţi.
39 Şi după trecerea de două luni, ea se întoarse la părintele ei, şi el împlinì cu dânsa votul, pre care l-a votat. Şi ea nu cunoscuse bărbat. Şi a fost datină în Israel:
40 Din an în an ficele lui Israel mergeau spre a bocì pre fica lui Iefta Galaadeanul patru zile în an.