1 Și se întâmplă în acele zile, când nu erà rege în Israel, că erà un bărbat Levit, ce petreceà în lăturile muntelui lui Efraim, și care-și luă femeie concubină din Bet-Lehemul lui Iuda.
2 Și concubina sa se desfrână de el, și se duse dela dânsul în casa părintelui ei, în Bet-Lehemul lui Iuda, și fu acolo patru luni de zile.
3 Și bărbatul ei sculându-se, se duse după ea, spre a-i vorbi după inima ei, ca să o întoarcă. Și mai erà cu dânsul servul său și o pereche de asini. Și ea îl duse în casa părintelui ei, pre care văzându-l părintele tinerii femei, se bucură de întâlnirea lui.
4 Și-l ținu socrul său, părintele tinerii femei, și el rămase la dânsul trei zile: și ei mâncară, beură și rămaseră acolo.
5 Și în ziua a patra, ei se sculară de dimineață, și el se sculă spre a se duce. Și părintele tinerii femei zise ginerelui său: Întărește inima ta cu o bucată de pâne, și apoi vă veți duce.
6 Și ei se așezară, și mâncară și beură amândoi împreună: și părintele tinerii femei zise către bărbat: Rogu-te, rămâi aicia, ca inima ta să se veselească.
7 Totuși bărbatul se sculă spre a se duce, dară socrul său stă de el; deci rămase iarăși acolo.
8 Și el se sculă de dimineață în ziua a cincia, spre a se porni: și părintele tinerii femei zise: Rogu-te, întărește inima ta; și întârziază până ce ziua se pleacă spre seară: și ei mâncară amândoi.
9 Și bărbatul se sculă spre a se duce, el și concubina lui, și servul său. Și zise către dânsul socrul său, părintele tinerii femei: Rogu-te, privește, ziua a trecut, se face noapte, rogu-vă rămâneți toată noaptea. Iată, ziua se pleacă spre noapte, rămâneți aicia, ca inima ta să se veselească, și mâne veți mânecă pe calea voastră, și te vei duce la cortul tău.
10 Dară bărbatul nu voi a mai rămâneà și în noaptea aceia; ci sculându-se plecă, și veni până în dreptul Iebusului, acesta e Ierusalimul, și cu dânsul era o pereche de asini înșeuați, și concubina lui.
11 Când ei erau aproape de Iebus, ziua erà plecată foarte; și servul zise către domnul său: Rogu-te vino, și să ne abatem către această cetate a Iebuseilor, ca să rămânem în ea.
12 Și domnul său zise către el: Noi nu ne vom abate către o cetate străină, în care nu sunt fii de ai lui Israel: ci vom trece până la Ghibea.
13 Și el zise servului său: Vino, ca să ne apropiem de unul din acele locuri, și să rămânem în Ghibea sau în Rama.
14 Și trecură și merseră; și soarele le apuse lor sub Ghibea, ce e a lui Beniamin.
15 Și se abătură acolo, spre a intrà și a rămâneà în Ghibea; și el sosi, și rămase în ulița cetății: că nimenea nu-i primià în casă, ca să rămâie.
16 Și iată, un om bătrân venià dela lucrul său din câmp către seară; omul era din muntele lui Efraim, și petreceà în Ghibea: iar locuitorii locului erau Beniamiți.
17 El ridicându-și ochii săi, văzù pre bărbatul călător pe ulița cetății, și zise bătrânul: Unde te duci, și de unde vii?
18 Și el zise: Noi călătorim din Bet-Lehemul lui Iuda până la laturile muntelui lui Efraim, de acolo sunt eu și am mers până la Bet-Lehemul lui Iuda; și mă duc acum la casa Domnului; dar nimenea nu mă primește în casă:
19 Deși avem paiu și nutreț pentru asinii noștri, și am pâne și vin pentru mine, pentru serva ta și pentru băiatul ce este cu servii tăi; nu ducem lipsă de nimic.
20 Și zise bătrânul: Pace ție! ori cum lipsa ta o iau asupra mea numai în uliță să nu rămâi.
21 Și el îl aduse în casa sa, nutrì asinii, și ei își spălară picioarele, și mâncară și beură.
22 Pre când își veseliau inima, iată locuitorii cetății, oameni înrăutățiți, încunjurară casa, bătură la ușe, și ziseră către bătrânul, domnul casei: Adù afară pre omul ce a venit în casa ta, ca să-l cunoaștem.
23 Și domnul casei ieșind la dânșii, le zise: Nu, fraților mei, rogu-vă, nu lucrați așa de rău, după ce bărbatul acesta a venit în casa mea: nu faceți această nelegiuire!
24 Iată fata mea cea fecioară și concubina lui, scoatele-voiu afară, umiliți-le, și faceți cu ele ceeace este bun în ochii voștri; dar acestui bărbat nu faceți această nelegiuire.
25 Dară bărbații nu voiră a-l ascultà. Deci bărbatul apucă pre concubina sa, și o scoase afară la dânșii, și o cunoscură, și-și bătură joc de dânsa toată noaptea până dimineață, și o lăsară când se suia zorile.
26 Și femeia venì către ziuă, și căzù la ușa casei omului, la care era domnul ei, pe când începù a se luminà.
27 Când domnul ei se sculă dimineața, și deschizând ușile casei, voi să iasă afară, spre a se duce în calea sa, iată concubina sa zăceà la ușa casei, și mânile ei pe prag.
28 Și el îi zise: Scoală, și să mergem! Dară nimenea nu răspunse. Și el o puse pe asin, și merse spre locul său.
29 Și când el ajunse la casa sa, luă cuțitul, apucă pe concubina sa, și o îmbucătăți, carnea și oasele sale, în douăsprezece bucăți, și le trimise în tot cuprinsul lui Israel.
30 Și a fost, că oricine vedeà aceasta ziceà: Nu s'a întâmplat și nu s'a văzut una ca aceasta, de când fiii lui Israel au ieșit din pământul Egiptului până în ziua de astăzi. Luați aminte de aceasta, sfătuiți și spuneți.