1 Şi îngerul Domnului se sui din Ghilghal la Bochim, şi zise: Eu v'am scos pre voi din Egipt, şi v'am adus în pământul, pre care cu jurământ l-am făgăduit părinţilor voştri, şi am zis: Eu nu voiu stricà legământul meu cu voi în veci:
2 Şi voi să nu încheiaţi nici un legământ cu locuitorii pământului acestuia, şi altarele lor să le sfărâmaţi: dară nu aţi ascultat de vocea mea: pentru-ce aţi făcut aceasta?
3 Deci am mai zis: Eu nu-i voiu isgonì de dinaintea voastră, ci ei vor fi spini în coastele voastre, şi zeii lor vă vor fi curse.
4 Şi când îngerul Domnului vorbi cuvintele acestea către toţi fiii lui Israel, poporul îşi înălţă vocea sa, şi plânse.
5 Şi ei chiemară numele locului aceluia Bohim, şi ei sacrificară acolo Domnului.
6 Şi Iosua lăsă poporul, şi fiii lui Israel se duseră fiecare la moştenirea sa, spre a luà în moştenire pământul.
7 Şi poporul a servit Domnului, în toate zilele lui Iosua, şi în toate zilele bătrânilor cari trăiră multe zile după Iosua, şi cari au văzut faptele cele mari ale Domnului, pre care le-au făcut el pentru Israel.
8 Şi Iosua, fiul lui Nun, servul Domnului, murì, fiind de o sută zece ani.
9 Şi ei îl îmmormântară în hotarul moştenirii sale, în Timnat-Heres, în muntele lui Efraim spre miazănoaptea muntelui Gaaş.
10 Şi toată aceea generaţiune s'a adaos la părinţii săi. Şi se sculă altă generaţiune după dânşii, care n'a cunoscut pre Domnul, şi nici faptele pre cari le-a făcut el pentru Israel.
11 Şi fiii lui Israel făcură rele în ochii Domnului, şi serviră Baalilor.
12 Şi ei părăsiră pre Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos pre ei din pământul Egiptului, şi urmară altor zei, din zeii popoarelor ce erau în jurul lor, şi se închinară acestora, şi mâniară pre Domnul.
13 Şi ei părăsiră pre Domnul, şi serviră lui Baal şi Astarteelor.
14 Şi mânia Domnului se aprinse asupra lui Israel, și el îi dădù în mâna prădătorilor, cari-i prădară, și-i vândù în mâna neamicilor lor de prin prejur; și nu mai putură stà înaintea neamicilor lor.
15 Orĭ în cotro eĭ ieșiau, mâna Domnului erà asupra lor spre rău, după cum a vorbit Domnul, și după cum Domnul s'a jurat lor: și eĭ erau strâmtorațĭ foarte.
16 Și Domnul le sculà judecătorĭ, cari-i mântuiau din mâna prădătorilor lor.
17 Dară eĭ nu voiau să asculte de judecătoriĭ lor, ci desfrânau după alțĭ zeĭ, închinându-se lor; curând se abătură din calea pe care au umblat părințiĭ lor; aceștia ascultaseră poruncile Domnului, iar eĭ nu făcură așa.
18 Și când Domnul le sculà judecătorĭ, Domnul erà cu judecătorul, și-i mântuià din mâna neamicilor lor în toate zilele judecătorului; că Domnul se îndurà de eĭ la suspinurile lor, din causa apăsătorilor și împilătorilor lor.
19 Și când judecătorul murì, se corumpeau din nou maĭ mult decât părințiĭ lor, umblând după alțĭ zeĭ, servindu-le și închinându-se lor, nelăsând nimica din răutățile lor și din îndărătniciile lor.
20 Și mânia Domnului se aprinse asupra lui Israel, și el zise: Pentru că poporul acesta a călcat legământul meu, pre care l-am poruncit părinților lor, și n'a ascultat de vocea mea,
21 Deaceea și eu nu voiu maĭ alungà de dinaintea lor pre nimenea din popoarele, pre carĭ le-a lăsat Iosua, când murì,
22 Pentru a ispitì prin ele pre Israel, de vor păzì, au nu, calea Domnului, și vor umblà în ea, cum făcură părințiĭ lor.
23 Și așa Domnul lăsă popoarele acestea, fără de a le alungà cu grăbire, și nu le dădù în mânile luĭ Iosua.