1 Și Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat în ziua aceea, zicând:
2 Mai marii au condus în Israel, Poporul s'a oferit de bunăvoie; lăudați pre Domnul!
3 Ascultați, regilor! Luați aminte, mai marilor! Eu, eu voiu să cânt Domnului, Voiu să psalmodiez Domnului Dumnezeul lui Israel.
4 O Doamne, când tu ai ieșit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul s'a cutremurat și ceriurile au picurat, Și norii au picurat apă.
5 Munții se prăbușiră dinaintea Domnului, Acest munte al Sinaiului înaintea Domnului Dumnezeul lui Israel!
6 În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, În zilele Iaelei, căile erau neumblate, Și călătorii umblau pe căi strâmbe.
7 Încetat-au cei puternici ai lui Israel, încetat-au; Până ce eu Debora, m'am sculat, M'am sculat eu o mumă în Israel.
8 Dumnezei noi își alegeau ei, Îndată resbelul erà la porți, Dară văzutu-s'a oare un scut sau o lance, La patruzeci de mii în Israel?
9 Inima mea se întoarce către mai marii lui Israel, Către cei ce s'au oferit de bună voie între popor; Lăudați pre Domnul!
10 Voi cari încălecați pe asini albi, Cari ședeți pe tapete, Și cari umblați pe cale, Cântați!
11 Mai tare decât strigătul dănțuitorilor la adăpători, Acolo să se cânte acum cântări de biruință Domnului, Biruințele conducerii sale în Israel, Și se pogorî la porți poporul Domnului.
12 Deșteaptă-te, deșteaptă-te, Debora, Deșteaptă-te, deșteaptă-te, intonează cântarea! Scoală-te, Barak, Și du în captivitate pre prizonierii tăi, Fiule a lui Abinoam!
13 Atuncia se pogorî o ceată mică în contra unui popor puternic, Domnul se pogorî cu mine asupra vitejilor:
14 Învingătorul lui Amalek veni din Efraim, după tine, Beniamin cu popoarele tale! Din Machir se pogoriră căpeteniile, Și din Zabulon cei ce țin sceptrul conducătorului.
15 Și mai marii lui Isachar ură cu Debora, și Isachar ca și Barak, veniră pe urma sa în vale. La pâraiele lui Ruben, Hotăriri mari!
16 Ce zaci tu între staule, Spre a auzi fluerile turmelor? La pâraiele lui Ruben, Mari sfătuiri!
17 Galadul a rămas dincolo de Iordan, Și Dan, pentru ce a rămas lângă corăbii? Asser șezù la țărmul mării, Și a rămas în porturile sale.
18 Zabulon este un popor ce și-a espus viața la moarte, Și Neftali pe înălțimile câmpii.
19 Mai marii veniră, se răsboiră, Atuncia regii Canaanului se răsboiră În Taanac, la apele Meghidoului; Ei nu câștigară argint.
20 Din ceriuri au combătut, Stelele din cursul lor s'au răsboit cu Sisera!
21 Râul Kișon i-a luat pre ei, Vechiul râu, râul Kișon! Cu putere te-ai ridicat, o suflete al meu!
22 Atuncia copitele cailor se loviau de goana, de goana celor puternici.
23 Blestemați Merozul, zice îngerul Domnului, Blestemați pre locuitorii lui; Că ei n'au venit în ajutorul Domnului, Spre ajutorul Domnului asupra vitejilor.
24 Binecuvântată să fie mai pre sus de toate femeile Iael, Femeia lui Heber, Keneul; Binecuvântată să fie ea mai pre sus de toate femeile ce locuiesc în corturi!
25 Apă a cerut el, și ea i-a dat lapte; În cupă domnească ea i-a dat.
26 Mâna ei a întins-o la țăruș, Și dreapta ei la ciocanul lucrătorilor; Și cu ciocan ea lovi pre Sisera, sfărimă capul lui; Pătrunse și străpunse tâmplele lui.
27 La picioarele ei el se ghemui, căzù și zăcù; la picioarele ei el se ghemui, căzù; Unde se ghemui, acolo căzù biruit.
28 Prin fereastră se uità muma lui Sisera, Și strigă prin zăbrele: Pentru ce întârzie carul său de a veni? Pentru ce întârzie mersul carelor sale?
29 Înțeleptele ei Doamne îi răspund, Și ea își răspunde insăși:
30 Au nu au dat ei preste pradă: Au n'o împărțesc: O fată, două fete pentru fiecare bărbat; Pradă de vestminte colorate pentru Sisera; Pradă de vestminte colorate în broderie; O pereche de vestminte, colorate, brodate, de pus în jurul grumazului prăzii.
31 Așa să peară toți neamicii tăi, o Doamne! Iar cei ce-l iubesc să fie ca soarele, când iese din puterea sa! Și pământul avù repaus patruzeci de ani.