Eterniseed

Ieremia 10

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Ascultați cuvântul, pre care vi-l zice Domnul, casă a lui Israel!

2 Așa zice Domnul: Nu vă deprindeți în urmăririle păgânilor, Și nu vă spăimântați de semnele cerului, Deși păgânii se sperie de ele.

3 Căci datinele păgânilor sunt deșertăciuni; Căci ei taie un lemn din pădure, Mânile de meșter îl lucrează cu securea;

4 Îl împodobesc cu argint și cu aur; Îl întăresc cu cuie și cu ciocane, Ca să nu se clatine.

5 Stau ca un stâlp de palmier, lucrat în strug, Dar nu vorbesc; Sunt duși de alții; Căci nu pot să umble. Nu vă temeți de dânșii; că rău nu pot să facă, Nici a face bine nu pot.

6 Nimenea nu este asemenea ție, Doamne! Ești mare, și numele tău este mare în putere.

7 Cine să nu se teamă de tine, Rege al popoarelor! Căci aceasta ți-se cuvine; Căci între toți înțelepții popoarelor, Și între toate regatele lor nu este nimenea asemenea ție.

8 Ci cu toții sunt proști și nebuni, Chiar lemnul însuși este mustrarea deșertăciunii lor.

9 Argint ciocănit se aduce din Tarșiș, Și aur din Ufaz, Lucru de maiestru, Și de mână de argintar; Vestmântul lor este vânăt și purpur; Toate acestea sunt lucruri de oameni iscusiți;

10 Dar Domnul este Dumnezeul cel adevărat, Este Dumnezeul cel viu, și Regele vecinic. De mânia lui pământul se cutremură, Și popoarele nu pot să poarte urgia lui.

11 (Aşà veţi vorbì către ei: „Zeii, cari n’au făcut cerul şi pământul vor pierì depe faţa pământului şi de supt cerul acesta.“)

12 El a făcut pământul cu puterea sa, întemeie lumea cu înţelepciunea sa, Şi a întinse cerurile cu mintea sa.

13 La vuetul ce se face, când el pune mulţimea apelor în ceruri, Şi ridică nourii dela marginile pământului, Întoarnă fulgerile în ploaie, Şi scoate vântul din tezaurele sale;

14 Atuncia omul se arată cât este de prost cu ştiinţa sa; Şi tot argintarul rămâne ruşinat de chipurile sale cele cioplite; Căci chipul său turnat este o minciună, Şi nici o suflare nu este într’însul.

15 Sunt deşertăciuni, lucru de amăgire, La timpul pedepsei lor vor pierì.

16 Moştenirea lui Iacob nu este ca aceştia, Căci el este Făcătorul a toate; Şi Israel este sămânţa moştenirii lui; Numele lui este Domnul Dumnezeul oştirilor.

17 Adună depe pământ lucrările tale, Tu, cel ce locueşti în înpresurare!

18 Căci aşà zice Domnul, Iată, eu de astădată voiu asvârlì departe pe locuitorii ţării; Căci i-am năpustit, ca să-i găsească.

19 Vai mie de durerea mea! Rana mea este mare; şi am zis: „Oricum, aceasta-i o boală, ce trebue să o sufer, şi o voiu suferì;

20 Cortul meu s’a pustiit, şi toate funiile mele s’au rupt; Fiii mei sau dus dela mine, şi nu mai sunt, Nu este cine să mai întindă cortul meu, s’au să ridice covoarele mele.“

21 Căci păstorii s’au împrostit, Şi n’au căutat pe Domnul, Pentru aceasta nu prosperează, Şi toate turmele lor s’au risipit.

22 Vocea vestei, iată vine! Şi mişcare mare din pământul dela mează-noapte; Pentru ca să prefacă cetăţile lui Iuda într’un deşert, În locuinţă pentru şacali.

23 Doamne, cunosc, că nu a omului este calea sa, Că nu este în puterea omului ce umblă de a-şi îndreptà paşii săi.

24 Doamne, pedepseşte-mă dar cu astâmpăr; Nu cu mânia ta, ca să nu mă nimiceşti.

25 Varsă mânia ta asupra popoarelor, cari nu te cunosc, Şi asupra neamurilor, cari nu chiamă numele tău; Căci au mâncat pre Iacob, L-au mâncat, l-au nimicit, Şi au pustiit locuinţa lui.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.