Eterniseed

Ieremia 12

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Drept ești Doamne când mă judec cu tine; Totuși te întreb de judecățile tale: Dece calea răilor prosperează? Dece sunt fericiți toți cei ce se poartă cu necredincioșie?

2 Săditu-i-ai, și au prins rădăcină; Cresc, și încă și fructul dau; Tu ești aproape de gura lor, Dar departe de rărunchii lor.

3 Dar tu, Doamne, mă cunoști; M'ai văzut, și ai cercat inima mea către tine; Trage-i ca pre oi la junghere, Și pregătește-i pentru ziua înjungherii!

4 Până când țara va jelì, Și iarba se va uscă depe toată câmpia De răutatea locuitorilor ei? Vitele și paserile s'au stârpit; Căci zis-au ei: Domnul nu vede viitorul nostru.

5 Dacă fugind cu cei pedeștri te făcură să ostenești, Atuncia cum te vei întrece cu caii? Și de n'ai siguranță într'un pământ de pace, Atuncia ce vei face la jumflarea Iordanului?

6 Căci și frații tăi și casa părintelui tău, Și aceștia s'au purtat cu necredincioșie către tine: Da, aceștia au strigat în urma ta cu voce tare. Nu te încrede în ei, Chiar de vor vorbì cu tine cuvinte plăcute.

7 Părăsit-am casa mea, Lăsat-am moştenirea mea, Dat-am pre iubita sufletului meu în mânile inamicilor ei.

8 Moştenirea mea făcutu-s'a pentru mine ca un leu în pădure; Dat-a asupră-mi vocea sa; Deaceea eu am urît-o.

9 Moştenirea mea făcutu-s'a pentru mine ca o pasere răpitoare pestriţă: Paseri răpitoare deci fi-vor în jurul ei; Veniţi, adunaţi-vă toate fiarele câmpului, Veniţi să o mâncaţi.

10 Mulţi păstori stricat-au via mea, Au călcat în picioare partea mea, Prefăcut-au partea mea cea atât de plăcută într'un pustiu deşert.

11 Prefăcutu-o-au într'o pustietate; Şi pustiită fiind, ca jeleşte în juru-mi. Toată ţara s'a pustiit, Pentru că nu este nimenea, care să o ia la inimă.

12 Pe toate înălţimile în pustiu veniră prădători; Căci sabia Domnului mistue Dela o margine a ţării până la cealaltă; Nici un muritor n'are pace.

13 Sămănat-au grâu, dar vor secerà spini; Ostenitu-s'au, dar nici un folos nu vor aveà, Vă veţi ruşinà de venitul vostru, Pentru aprinderea mâniei Domnului.

14 Aşà zice Domnul: Asupra tuturor vecinilor mei celor răi, Cari se ating de moştenirea, ce am dat-o în stăpânire poporului meu Israel: Iată, îi voiu smulge depe pământul lor, Şi voiu smulge casa lui Israel din mijlocul lor,

15 Şi va fi, după ce îi voiu smulge, Că iarăşi îi voiu milui, şi voiu întoarce Pre fiecare la moştenirea sa, şi pre fiecare la pământul său.

16 Şi va fi, de vor învăţă căile poporului meu, Şi vor jurà pre numele meu: Viu este Domnul! Cum învăţat-au poporul meu să jure pe Baal; Atuncia ei vor fi întăriţi în mijlocul poporului meu;

17 Dar de nu vor ascultà, Voiu smulge pre aceste popoare, smulgându-le şi nimicindu-le, Zice Domnul.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.