1 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, zicând
2 Femeie să nu-ţi iei, Nici să nu ai fii, nici fete în locul acesta.
3 Căci aşà zice Domnul De fiii şi fetele născuţi în acest loc, Şi de mumele lor, care i-au născut, Şi de părinţii lor, care i-au făcut în pământul acesta
4 Ei vor murì de boală grea; Nu vor fi plânşi, nici îmmormântaţi; Vor ajunge ca gunoiul pre faţa pământului; Şi se vor nimicì de sabie şi de foame; Şi cadavrele lor vor ajunge de hrană Paserilor cerului şi fiarelor pământului.
5 Căci aşà zice Domnul: Să nu întri în casă de jale, Nici să te duci să jeleşti, sau să plângi pentru dânşii; Căci tras-am dela poporul acesta pacea mea, Bunătatea şi îndurarea mea, zice Domnul.
6 Murì-vor şi cei mari şi cei mici în pământul acesta; Nu vor fi îmmormântaţi, nici plânşi; Nici nu face tăieri în corpurile lor, Nici nu se vor pleşuvì pentru dânşii
7 Nici le va împărţì carevà pâni în timpul jelirei, Ca să-i mângâie pentru cel mort; Nici nu-i va adăpà cu păharul mângâierii, Pentru părintele lor sau pentru muma lor.
8 Să nu întri în casă de ospăţ, Ca să şezi cu dânşii mâncând şi bând.
9 Căci aşà zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel: Iată, voiu face ca să înceteze din locul acesta, Înaintea ochilor voştri şi în zilele voastre, Vocea bucuriei şi vocea veseliei, Vocea de mire şi vocea de mireasă.
10 Şi va fi, când vei spune poporului acestuia toate cuvintele acestea, şi-ţi vor zice: De ce Domnul a cuvântat toată nenorocirea aceasta mare asupră-ne? și care este fărădelegea noastră? și care este păcatul nostru, cu care am păcătuit asupra Domnului, Dumnezeul nostru?
11 Atuncia să le răspunzi: Pentru că m'au părăsit părinții voștri, zice Domnul, Și au urmat după alți zei, Le-au servit, și li-s'au închinat, Dar pre mine părăsitu-m'au, și n'au păzit legea mea;
12 Și voi ați făcut mai rău decât părinții voștri; Și iată, fiecare din voi umblă după învârtoșarea inimii sale celei rele, Nevoind să mai ascultați de mine;
13 Deaceea vă voiu aruncà din pământul acesta, într'un pământ, pre care nu l-ați cunoscut, nici voi, nici părinții voștri; Și acolo veți servì altor zei ziua și noaptea: Căci nu voiesc a vă face îndurare.
14 Deaceea iată venì-vor zilele, zice Domnul, Când nu se va mai zice: Viu este Domnul! Care a scos pre fiii lui Israel din pământul Egiptului;
15 Ci: Viu este Domnul! Care a scos pre fiii lui Israel din pământul dela mează-noapte, Și din toate țările, unde i-a alungat; Căci îi voiu întoarce iarăși în pământul lor, Pre care l-am dat părinților lor.
16 Iată, trimite-voi pescari mulți, zice Domnul, Care-i vor pescuì; Și după aceea trimite-voiu vânători mulți, Care-i vor vânà depe toți munții, Depe toate colinele și din toate crăpăturile stâncilor.
17 Căci ochii mei sunt îndreptați în spre toate căile lor: Ele nu sunt ascunse dela fața mea, Nici fărădelegea lor nu este ascunsă de dinaintea ochilor mei.
18 Dar mai întâiu răsplăti-voiu îndoit fărădelegea lor și păcatul lor, Pentru că au pângărit pământul meu; Cu uriciunile și spurcăciunile lor cele fără de vieață, Au umplut moștenirea mea.
19 Doamne, puterea mea, cetatea mea, Și scăpaparea mea în zi de strâmtorare! La tine venì-vor popoarele dela marginile pământului, Și vor zice: Cu adevărat, părinții noștri au moștenit minciună, Deșertăciune, și lucruri fără de folos.
20 Au omul cade-se să-și facă zei, Pre cei-ce nu sunt zei?
21 Deaceea iată, îi voiu face de astădată să cunoască, Îi voiu face să cunoască mâna mea și puterea mea; Și vor cunoaște, că numele meu este Domnul.