Eterniseed

Ieremia 20

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Dar Pașur, fiul lui Immer, preotul, care _erà_ și supraveghetor în casa Domnului, auzind pre Ieremia profețind lucrurile acestea;

2 Atuncia Pașur lovi pre Ieremia, profetul, și l-a pus în butucul din poarta de sus a lui Beniamin, în casa Domnului.

3 Și a doua zi a scos Pașur pre Ieremia din butuc: și Ieremia a zis către el: Domnul nu te-a chemat Pașur, (_Noroc din toate părțile_), ci Magor-Misabib (_spaimă în toate părțile_).

4 Căci așa zice Domnul: Iată, eu te voiu face de spaimă ție și tutulor amicilor tăi: și vor cădeà de sabia inamicilor lor, și ochii tăi vor vedeà _aceasta_; și voiu dà pre tot Iuda în mâna regelui Babilonului, care îi va duce prinși la Babilon, și-i va ucide cu sabie.

5 Și voiu dà toată averea cetății acesteia, și tot câștigul ei, și toate cele de preț ale ei, și toate tezaurele regilor lui Iuda, în mâna inamicilor lor, care-i vor prădà, îi vor luà, și-i vor duce la Babilon.

6 Și tu, Pașur, și toți cei ce locuesc în casa ta, veți merge în prinsoare; și tu vei venì la Babilon, acolo vei murì, și acolo te vor îmmormântà pre tine și pre toți amicii tăi, cărora le-ai profețit minciuni.

7 Doamne, amăgitu-m'ai, și m'am amăgit: Tu ai fost mai tare decât mine, și ai biruit, Ajuns-am de râs în toate zilele: Fiecare mă batjocurește.

8 Tip pentru silnicie, și strig pentru dărăpănarea ce mi-se face. Căci cuvântul Domnului mi s'a făcut, Spre rușine și batjocură în toate zilele.

9 Deci zisu-mi-am: Nu voiu aminti de Domnul, Nici nu voiu mai vorbì în numele lui; Dar _cuvântul_ său erà în inima mea ca un foc aprins, închis în oasele mele; Ostenitu-m'am purtându-le, și nu mai pot.

10 Căci am auzit ocări dela mulți: frică din toate părțile; _Ei zic_: Pârâți-l; îl vom pârî: Toți câți erau în pace cu mine pândit-au greșelile mele, _zicându-și_: Poate se va amăgì, și-l vom birui, Și ne vom răsbunà de dânsul.

11 Dar Domnul _este_ cu mine, ca un viteaz puternic: Deaceea cei ce mă urmăresc vor cădeà, și nu vor birui: Se vor rușină foarte, că nu vor isbuti, Cu rușine vecinică, ce nu se va mai uità.

12 Da, Doamne, Dumnezeul oștirilor, cel ce încerci pre cel drept, Cel ce vezi rărunchii și inima, Lasă-mă să văd răsbunarea ta asupra lor; Căci ție ți-am încredințat judecata mea.

13 Cântați Domnului, lăudați pre Domnul, Căci a mântuit vieața săracului din mâna celor răi.

14 Blestemată fie ziua, în care m'am născut; Aceea zi în care muma mea m'a născut, să nu fie binecuvântată.

15 Blestemat fie omul, care a dat de știre părintelui meu, Zicând: Ti-s'a născut un fiu, Bucurându-l foarte.

16 Omul acela fie ca cetățile, Pre care Domnul le-a stricat, și fără îndurare; Să se audă dimineața strigătul său, Și la amează-zi urletele sale.

17 De ce n'am fost ucis din mitra mumei mele, De ce muma mea n'a fost mormântul meu, Sau de ce mitra ei n'a rămas pururea îngrecată de mine?

18 De ce am ieșit din mitră, Ca să văd osteneala și întristarea, Să se sfârșească zilele mele cu rușine?

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.