1 Vai de păstorii, ce stric și risipesc oile pășunii mele, Zice Domnul.
2 Deaceea, așà zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, De păstorii ce păstoresc pre poporul meu: Voi ați împrăștiat oile mele, și le-ați alungat, Și n'ați luat seamă de dânsele; Iată, eu vă voiu pedepsi Pentru răutatea faptelor voastre, zice Domnul:
3 Și voiu adunà rămășița oilor mele Din toate țările, unde le-am alungat, Și le voiu aduce iarăși la staulele lor, Și vor crește, și se vor înmulți.
4 Și voiu ridicà păstori preste dânsele, cari le vor păstori: Și nu se vor mai teme, nici se vor înspăimântà, Și nici unul dintr'înși nu va lipsi, zice Domnul.
5 Iată, vin zile, zice Domnul, Că voiu ridicà lui David odraslă dreaptă, Și rege va domni, și va prosperà, Și va face drept și dreptate pe pământ.
6 În zilele sale Iuda se va mântui, Și Israel va locui în siguranță; Și acesta este numele lui, cu care se va numi: Domnul, Mântuirea Noastră.
7 Deaceea iată, vin zile, zice Domnul, Că nu vor mai zice: Viu este Domnul, Care a scos pre fii lui Israel din pământul Egiptului;
8 Ci: Viu este Domnul, Care a scos și care a adus sămânța casei lui Israel Din pământul dela mează-noapte și din toate țările, unde-l alungasem; Și vor locui în pământul lor.
9 Către profeți. Inima mea se sfărămă în mine, Tremură toate oasele mele; Sunt ca omul cel beat, și ca omul repus de vin, De teama Domnului, Și de teama cuvintelor celor sfinte ale lui.
10 Căci pământul acesta este plin de adulteri: Pentru blesteme jelește țara, Și pășunile pustiului s'au uscat; Purtarea lor este răutatea, și puterea lor cu nedreptate.
11 Căci și profetul și preotul au nelegiuit: Chiar și în casa mea eu am aflat răutățile lor, zice Domnul.
12 De aceea calea lor va ajunge pentru ei, Ca locurile alunecoase în intunerec; Vor fi împinși, și vor cădeà într'însa; Căci voiu aduce asupra lor rele: Anul pedepsei lor, zice Domnul.
13 Văzut-am prostia și în profeții Samariei; Au profețit în numele lui Baal, și au amăgit pre poporul meu Israel;
14 Și chiar între profeții Ierusalimului am văzut un lucru înfricoșat; Fac adulter, umblă cu minciuni, Și împuternicesc mânile răilor, Așà că nici unul nu se întoarce dela răutatea sa; Toți aceștia ajuns-au înaintea mea ca Sodoma, Și locuitorii lui ca ai Gomorei.
15 Deaceea așà zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, de profeți: Iată, eu îi voiu nutri cu pelin, Și-i voiu adăpà cu apă de fiere: Căci dela profeții Ierusalimului Ieși nelegiuirea preste tot pământul acesta.
16 Așà zice Domnul, Dumnezeul oștirilor: Nu ascultați cuvintele profeților cari vă profețesc; Aceștia vă ademenesc la deșertăciune, Vorbind viziuni din inima lor, Și nu din gura Domnului.
17 Ei zic celor ce mă desprețuesc: Așà zice Domnul: „Pace veți aveà.“ Și mai zic către tot cel ce umblă după învârtoșarea inimii sale: „Nu va venì răul asupra voastră.“
18 Dar cine a fost de față la sfătuirea Domnului, Încât să fi priceput și să fi auzit cuvântul său? Cine a ascultat cuvântul său, încât să-l fi auzit?
19 Iată, furtuna Domnului, furia sa, iese, Și un vârtej puternic, Care va învăluì capul celor nelegiuiți.
20 Mânia Domnului nu se va întoarce, Până ce nu se va face, și până ce nu va întărì cugetările inimii sale; În zilele de apoi veți înțelege aceasta pe deplin.
21 N’am trimis eu pre acești profeți, totuși ei au alergat; Nu le-am vorbit, totuși ei profețesc.
22 Căci de ar fi fost la sfătuirea mea, Atuncia ar fi făcut pre poporul meu să audă cuvintele mele, Și i-ar fi întors dela calea lor cea rea, Și dela răutatea faptelor lor.
23 Oare numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, Și nu sunt și de departe Dumnezeu?
24 De se ascunde cinevà în locuri ascunse, Au doară nu pot eu să-l văd? zice Domnul; Au nu umplu cerul și pământul? zice Domnul.
25 Auzit-am ce zic profeții, Cei ce profețesc în numele meu minciună, Zicând: „Am visat! am visat!
26 Până când va fi aceasta în inimile profeților, ce profețesc minciuna? Ale celor ce profețesc numai înșelăciunile inimii lor;
27 Ei cugetă să facă pre poporul meu Să uite numele meu prin visurile lor, Pre care le spune unul altuia, Precum uitară părinții lor numele meu pentru Baal.
28 Profetul care visează, să spună visul său; Și acela ce are cuvântul meu, să proclame cuvântul meu într’adevăr, Ce are a face paiele cu grâul? zice Domnul.
29 Au nu este ca un foc cuvântul meu? zice Domnul, Și ca un ciocan, ce sfărâmă stânca?
30 Deaceea iată, eu sunt împotriva profeților, zice Domnul, Cari fură cuvin- tele mele, unul dela altul.
31 Iată, eu sunt împotriva profeților, zice Domnul, Cari deprind limba lor, ca să zică: Domnul zice.
32 Iată, eu sunt împotriva celora, ce profețesc visuri mincinoase, zice Domnul, Și le spun și amăgesc pre poporul meu Cu minciunile lor și cu sumeția lor; Și tot nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit; Și nici nu folosesc poporului acestuia, Zice Domnul.
33 Și dacă poporul acesta, sau profetul, sau preotul Te vor întrebà, zicând: „Care este sarcina Domnului?“ Atuncia le vei răspunde: „Care este sarcina? Aceasta: „Voiesc să vă părăsesc, zice Domnul.“
34 Cât pentru profetul sau preotul sau poporul, Care ar zice: „Sarcina Domnului!“ Eu voiu pedepsì pre unul ca acesta și casa lui.
35 Așà să vorbiți unul către altul, Și fiecare către fratele său: „Ce a răspuns Domnul?“ Sau: „Ce a zis Domnul?“
36 Dar să nu mai vorbiți de „sarcina Domnului“; Căci cuvântul unuia ca acestuia va fi sarcina sa, Fiindcă suciți cuvintele Dumnezeului celui viu, Ale Domnului, Dumnezeul oștirilor și al nostru.
37 Așà să ziceți profetului: Ce ți-a răspuns Domnul? Sau: Ce a zis Domnul?
38 Dar fiindcă ziceți: „Sarcina Domnului“,
39 Deaceea așa zice Domnul: Fiindcă spuneți cuvântul acesta: „Sarcina Domnului“, Și eu am trimis către voi, zicând: Să nu ziceți: „Sarcina Domnului“; Deaceea iată, eu vă voiu alungà, Și vă voiu lepădà dela fața mea, Și cetatea ce v’am dat vouă și părinților voștri;
40 Și voiu aduce asupra voastră ocară nesfârșită, Și rușine vecinică, care nu se va uità.