Eterniseed

Ieremia 31

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 În timpul acela, zice Domnul, Fi-voiu Dumnezeul tuturor neamurilor lui Israel, Și ei îmi vor fi popor.

2 Așà zice Domnul: Poporul cel scăpat de sabie aflat-a har în pustiu, Israel, când se duceà în pământul de odihnă.

3 De departe arătatu-mi-s'a Domnul, zicând: Iubitu-te-am cu iubire vecinică; Deaceea prelungit-am mila mea către tine.

4 Eu te voiu rezidi, Și vei fi rezidită, fecioară a lui Israel! Te vei împodobì iarăși cu timpanele tale, Și vei ieși iarăși în mijlocul corului celor ce joacă.

5 Vei sădi iarăși vii pe munții Samariei: Săditorii vor sădi și vor mâncă fructul lor.

6 Căci va fi o zi, În care custozii vor strigă pe muntele lui Efraim: „Sculați-vă, să ne suim în Sion, La Domnul, Dumnezeul nostru!“

7 Căci așa zice Domnul: Cântați cântări de bucurie pentru Iacob, Și chiuiți în fruntea națiunilor; Dați în știre, lăudați, și ziceți: Mântuie, Doamne, pre poporul tău, pre rămășița lui Israel.

8 Iată, eu îi voiu aduce din pământul de mează-noapte, Îi voiu adunà dela marginile pământului, Și cu dânșii și pre orbul și pre șchiopul, Pre femeia cea grea, și pre ceeace naște, Adunare mare se va întoarce acì.

9 Vor veni cu plâns, Și-i voiu aduce în rugi; Îi voiu conduce pe lângă isvoarele apelor, Pe cale netedă, în care nu se vor poticni; Căci eu sunt părintele lui Israel, Și Efraim este întâiu născutul meu.

10 Ascultați, popoare, cuvântul Domnului! Și spuneți țărilor îndepărtate, și ziceți: Celce a împrăștiat pre Israel, iarăși îl va adunà, Și-l va păzi, ca păstorul pre turma sa.

11 Căci Domnul a mântuit pre Iacob, Și l-a răscumpărat din mâna celui mai tare decât dânsul.

12 Vor veni, și vor cântà pe inălțimea Sionului. Și vor alergà la binecuvântarea Domnului În grâu, în must și în oleiu, În oi și în boi: Și sufletul lor va fi ca o grădină udată; Și nu se vor mai întristà.

13 Atuncia fecioara se va bucurà în jocuri, Și cu dânsa tânării și bătrânii: Căci voiu schimbà jalea lor în bucurie; Îi voiu mângăià, și-i voiu înveseli, scăpându-i din întristare.

14 Și voiu săturà sufletul preoților de grăsimi; Și poporul meu se va săturà de bunul meu, Zice Domnul.

15 Așà zice Domnul: O voce s'a auzit în Rama, Bocet și plângere amară: Rahela plângând pre fiii săi, Nu voiește a fi mângăiată pentru fiii ei, căci nu mai sunt.

16 Așà zice Domnul: Oprește-ți vocea dela plâns, Și ochii tăi dela lacremi: Căci fapta ta va fi răsplătită, zice Domnul; și se vor rentoarce din pământul inamicului.

17 Și este speranță pentru viitorul tău, zice Domnul: Și fiii tăi se vor rentoarce în cuprinsul lor.

18 Auzit-am pre Efraim plângându-se: „Tu m'ai învățat, și m'am învățat, Ca un junc nedeprins la jug: Întoarce-mă, și mă voiu întoarce; Căci tu ești Domnul, Dumnezeul meu!

19 Și cu adevărat, după ce m'am întors, m'am căit; Și după ce m'am învățat, coapsa mi-am lovit: Rușinatum'am și roșit-am; Căci purtat-am ocara tânărețelor mele.“

20 Efraim nu-mi este oare un fiu scump? Un copil plăcut? Căci de câteori vorbesc de dânsul, Cu gingășie îmi aduc aminte de el; Deaceea măruntaiele mele se mișcă pentru el, Și mă miluesc asupra lui, Zice Domnul.

21 Pune-ți semne pe cale, Fă-ți stâlpi de pietre; Ațintește inima ta spre calea cea bătută, Spre calea, pe care te-ai dus: Întoarce-te, fecioară a lui Israel! Întoarce-te în aceste cetăți ale tale.

22 Până când vei rătăci, fiică neascultătoare, Căci Domnul a făcut un cer nou pe pământ; Femeia va peți pre bărbat.

23 Așà zice Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel: Vor zice încă și cuvântul acesta În pământul lui Iuda, și în cetățile lui, Când voiu rentoarce pre prinșii lor: „Domnul să te binecuvinteze, locaș al dreptății, Munte sfânt!“

24 Și va locui într'insul Iuda, Și în toate cetățile lui cu dânsul Plugarii și cei ce pornesc cu turmele.

25 Căci voiu adunà pre tot sufletul obosit, Și voiu îndestulà pre tot sufletul întristat.

26 La acestea m'am deșteptat, și m'am uitat; Și dulce mi-a fost somnul.

27 Iată vin zilele, zice Domnul, Când voiu sămănà casa lui Israel, și casa lui Iuda Cu sămânță de om și cu sămânță de vite:

28 Și precum am veghiat asupra lor, Ca să-i desrădăcinez, să-i sfărâm, să-i surp, Să-i pierd, și să le fac rău; Așà voiu veghià asupra lor, Ca să-i zidesc, și să-i sădesc, Zice Domnul.

29 În zilele acelea nu vor mai zice: Părinții au mâncat aguridă, Și dinții fiilor s'au strepezit:

30 Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa, Și tot omul, care va mâncà aguridă, Ai săi dinți se vor strepezi.

31 Iată, vin zilele, zice Domnul, Când voiu încheià legământ nou Cu casa lui Israel, și cu casa lui Iuda;

32 Nu ca legământul, ce l-am încheiat cu părinții lor, În ziua, în care i-am luat de mână, Ca să-i scot din pământul Egiptului; Legământ, pre care l-au frânt, Deși aveam dreptul soțului asupra lor, Zice Domnul.

33 Ci acesta este legământul, Pre care-l voiu încheià cu casa lui Israel: După zilele acelea, zice Domnul, Voiu pune legea mea înlăuntrul lor, Și o voiu scrie în inimile lor; Și le voiu fi Dumnezeu; Și ei îmi vor fi popor.

34 Și nu vor mai învățà fiecare pre aproapele său, și fiecare pre fratele său, Zicând: Cunoașteți pre Domnul: Căci toți mă vor cunoaște Dela cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor, zice Domnul; Căci voiu iertà fărădelegile lor, Și nu-mi voiu mai aminti de păcatul lor.

35 Așà zice Domnul, Cel ce dă soarele spre lumina zilei, și așezămintele lunei și ale stelelor spre lumina nopții, Cel ce mișcă marea, ca valurile ei să mugească; Domnul, Dumnezeul oștirilor, este numele lui:

36 Aceste așezăminte de vor pierì de dinaintea mea, zice Domnul, Atuncia sămânța lui Israel va încetà de a fi popor înaintea mea pentru totdeauna.

37 Așà zice Domnul: Dacă sus cerul se poate măsurà, și jos temeliile pământului a se cercetà, Atuncia și eu voiu lepădà toată sămânța lui Israel, Pentru toate câte a făcut, zice Domnul.

38 Iată vin zilele, zice Domnul, Când cetatea se va rezidì Domnului, Dela turnul lui Hananeel până la poarta dela unghi:

39 Și frânghia de măsură va trece încă prin dreptul ei, Preste colina Gareb, și se va întoarce spre Gaat.

40 Și toată valea cadavrelor și a cenușei, și toate ogoarele până la râul Kedron, și până la unghiul porții cailor spre răsărit, Vor fi sfinte Domnului; Nu se vor mai smulge, Nici nu se vor mai surpà în veci.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.