Eterniseed

Ieremia 46

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Cuvântul Domnului, care a fost către Ieremia profetul asupra popoarelor:

2 Asupra Egiptului, asupra oastei lui Faraon-Neco, regele Egiptului, care erà aproape de fluviul Eufrat în Charchemiș, pre care Nebucodonosor, regele Babilonului, a bătut-o în anul al patrulea al lui Iehoiakim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda.

3 Pregătiți scutul și pavăza, Și apropiați-vă de luptă!

4 Înhămați caii, și încălecați, călăreților! Înșirați-vă cu coifuri! Ascuțiți lăncile, îmbrăcați zalele!

5 De ce îi văd înspăimântați, și dând dosul? Da, vitejii lor sunt sfășiați, Și fug, fără să caute îndărăt; Frica se răspândește în toate părțile, zice Domnul.

6 Cel iute nu va puteà fugì, și cei viteji nu vor scăpà; Vor poticnì și vor cădeà, Spre meazănoapte lângă fluviul Eufrat.

7 Cine este acesta, care se suie ca un fluviu. Ale căruia ape se rostogolesc, ca apele fluviilor;

8 Egiptul se suie ca un fluviu, Și apele lui se rostogolesc ca apele fluviilor; Și zice: „Mă voiu suì, voiu acoperì țara, Voiu nimicì cetățile, și pre locuitorii lor!“

9 Suiți-vă, cailor! alergați cu furie, carelor! Și iasă vitejii, Cei din Etiopia și din Lidia, care mănuesc scutul, Și Nubienii care mănuesc și întind arcul!

10 Căci această zi este pentru Domnul, Dumnezeul oștirilor, Zi de răsbunare, ca să-și răsbune asupra inamicilor săi: Cu sabie să-i mănânce, Ca să se sature, și să se îmbete de sângele lor; Căci Domnul, Dumnezeul oștirilor ține o jertfă În pământul despre mează-noapte, lângă fluviul Eufrat.

11 Suie-te în Galaad, și ia balsam, Fecioară, fiică a Egiptului! Înzadar întrebuințezi leacuri multe; Căci vindecare nu este pentru tine.

12 Popoarele aud rușinea ta, Și strigătul tău umple toată țara, Căci vitejii se poticnesc unul de altul, Amândoi cad împreună.

13 Cuvântul ce a vorbit Domnul profetului Ieremia, când erà să vie Nebucodonosor regele Babilonului, ca să lovească pământul Egiptului.

14 Spuneți în Egipt, și dați în știre în Migdol, Și dați în știre în Not și Tahpanes; Ziceți: Înșiră-te, și te pregătește! Căci sabia va mâncà pre cei din prejurul tău:

15 Dece ți s'au răpit vitejii tăi? Nu s'au împotrivit, pentru că Domnul i-a gonit;

16 A făcut pe mulți să se poticnească, Da, să cadă unul preste altul; Acum zic ei: Sculați-vă! și să ne înturnăm la poporul nostru, Și în pământul nașterii noastre, De dinaintea săbiei pierzătoare.

17 Ei strig acolo: Faraon, regele Egiptului, este pierdut, „A lăsat să treacă timpul potrivit!“

18 Viu sunt, zice Regele, Al cărui nume este Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cum este Taborul între munți, Și Carmelul lângă mare, așà inamicul vine.

19 Locuitoare, fată a Egiptului! Pregătește-ți uneltele prinsorii; Că Noful se va pustii, Și va ajunge un deșert, fără locuitori.

20 Juncă prea frumoasă, Egiptule! Junghetorii tăi vin, vin dela meazănoapte!

21 Năimiții lui în mijlocul lui sunt ca vițeii cei îngrășați; Căci și aceștia întorc dosul, Fug cu toții, nu se opresc, Căci ziua pierzării lor a venit preste ei, Timpul pedepsirii lor.

22 Vocea lui fâșie, ca vocea unui șearpe; Căci ei se apropie cu putere de oaste, Și vin cu topoare asupra lui, Ca tăiătorii de lemne.

23 Vor tăià, zice Domnul, pădurea lui; De și este fără capăt; Sunt mai număroși decât locustele, Da, sunt fără număr.

24 Rușinà-se-va fiica Egiptului; Dà-se-va în mânile poporului de meazănoapte,

25 Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel, zice: Iată, voiu pedepsi pre Amon, zeul din No, Pre Faraon și Egiptul, Pre zeii lor și pre regii lor, Da, pre Faraon și pre cei ce se încred în el;

26 Și-i voiu dà în mânile celor ce caută vieața lor, În mânile lui Nebucodonosor, regele Babilonului, Și în mânile servilor lui; Și apoi va fi locuit, Ca și mai nainte, zice Domnul.

27 Dar tu, servul meu, Iacobe! nu te teme, Nici nu te înspăimântà, Israele! Căci iată, te voiu mântuì din țări depărtate, Și pre semânța ta din pământul pedepsii sale, Și Iacob se va rentoarce, va aveà liniște Și odihnă, și nu va fi cine să-l înspăimânte.

28 Nu te teme, servul meu, Iacobe! Căci eu sunt cu tine, zice Domnul; Căci și de voiu nimicì de tot pre toate popoarele, Între care te-am împrăștiat, Dar pre tine nu te voiu nimicì de tot; Ci te voiu mustrà după dreptate, Și nu te voiu lăsà cu totul nepedepsit.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.