1 De fiii lui Ammon. Așà zice Domnul: Au Israel nu are fii? Nu are moștenitori? De ce deci Milcam a moștenit pre Gad, Și poporul său locuește în cetățile acestuia?
2 Deaceea, iată vin zilele, zice Domnul, Când voiu face să se audă strigare de resbel În Rabba a fiilor lui Ammon; În grămezi de ruine se va preface, Și cetățile ei se vor arde cu foc; Atuncia Israel va moștenì pre cei ce au moștenit pre dânsul, zice Domnul.
3 Țipă, Heșboane! căci Aiul se va pustiì, Strigați, fiice ale Rabbei! Încingeți-vă cu saci; Jeliți și umblați în jurul zidurilor! Căci Milcam se va duce prins, Cu preoții și cu mai marii săi.
4 Dece te îngâmfezi cu văile tale? Valea ta se va scurge, fiică neascultătoare! Ce se încrede în tezaurele sale, zicând: Cine va venì asupră-mi?
5 Iată, eu voiu aduce asupra ta frică, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dela toţi vecinii tăi; Şi vă veţi împrăştià fiecare drept înainteasa. Şi nu va fi cine să adune pe fugari.
6 Dar după aceea voiu rentoarce pre cei prinşi ai fiilor lui Ammon, Zice Domnul. Pustiirea
7 De Edom. Aşà zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Au nu mai este înţelepciune în Teman? Pierit-a sfatul dela cei cuminte? Răpitu-li-s'a înţelepciunea?
8 Fugiţi, locuitori ai Dedanului! întoarceţi dosurile, faceţi gropi de locuire! Căci voiu aduce asupra Edomului nenorocire, Timpul, în care-l voiu pedepsì.
9 De ţi-ar venì culegători, Au nu ţi-ar lăsà bobiţături? De ţi-ar venì noaptea furii, strică-vor mai mult decât până s'ar îndestulà?
10 Dar voiu desgoli pe Esau, Voiu descoperì locurile sale ascunse, Ca să nu se mai poată ascunde; Semănţia lui va fi nimicită, cu fraţii săi şi vecinii săi, Şi nu va mai fi cine să zică:
11 „Lasă pe orfanii tăi, eu îi voiu ţineà. Şi văduvele tale să se încreadă în mine.“
12 Căci aşà zice Domnul: Iată aceia, cărora nu li se cădeà să beà din cupă, au băut-o; Şi tu, tu să rămâi nepedepsit? Nu vei rămâneà nepedepsit, ci o vei beà.
13 Căci juratu-m'am pe mine însumi, zice Domnul, Că Bozra va fi dată pustiirii, Şi toate cetăţile ei se vor preface într'o ruină continuă.
14 Auzit-am ştire dela Domnul, Şi solie trimisu-s'a la popoare, să zică: „Adunaţi-vă, şi mergeţi asupră-i, Şi sculaţi-vă la luptă!“
15 Căci iată te voiu face mică între popoare, Şi despreţuită între oameni.
16 Frica de tine, îmmândrirea inimei tale, Te-au amăgit, tu ceeace locueşti în crepăturile stâncilor, Cel ce stăpâneşti înălţimea munţilor Şi chiar de-ţi vei înălţà cuibul tău, ca vulturul, Încă şi de acolo te voiu coborî, zice Domnul;
17 Şi Edomul va ajunge pustiu, Tot cel ce va trece pe lângă el, se va îngrozi, Şi va batjocurì pentru toate plăgile lui.
18 Precum Sodoma şi Gomora şi vecinătăţile lor S'au surpat, zice Domnul, Aşà nu va locuì nici un om acolo, Nici fiu de om nu va petrece acolo,
19 Iată inamicul se ridică, Ca un leu la vărsarea Iordanului, Către locurile tari ale tale; Dar în curând te voiu face să fugi şi de acolo; Şi asupră-i voiu pune pre alesul meu; Căci cine este deopotrivă cu mine? Şi cine mă va chemà la judecată? Şi cine este păstorul, care să poată stà înaintea mea?
20 Deaceea ascultaţi hotărîrea Domnului, Ce el a luat-o asupra Edomului, Şi gândurile lui, pre care le-a gândit asupra locuitorului Temanului: Cu adevărat îi vor răpì, ca pre cei mici ai turmei; Cu adevărat staulele lor surpà-se-vor cu ei împreună.
21 De sunetul căderii lor se va clătì pământul, Vocea bocetului ei se va auzì până la Marea Roşie.
22 Iată, se va înălţà, şi va sburà ca un vultur, Şi va întinde aripile sale asupra Bozrei; Şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului va fi ca inima femeii în facere. Preziceri despre nimicirea Damascului.
23 De Damasc. Ruşinatu-sa Hamatul şi Arpadul, Auzit-au ştire rea, şi s'au topit; Lângă mare este turburare, Nu poate să se liniştească.
24 Damascul a slăbit, S'a întors pe fugă, Şi tremur l-a cuprins; Chinuri şi dureri l-au apucat, Ca pre o femeie în facere.
25 Cum de n'a fost cruţată cetatea cea frumoasă, Cetatea bucuriei mele!
26 Da, tănării săi vor cădeà pe uliţele ei, Şi toţi bărbaţii de resbel vor fi nimiciţi în ziua aceea, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.
27 Şi voiu aprinde foc în zidurile Damascului, Care va arde palaturile lui Ben-Hadad.
28 De Kedar şi de regatele Hazorului, pre care le-a bătut Nebucodonosor, regele Babilonului, Așà zice Domnul: Sculați-vă și vă suiți asupra Kedarului, Și jefuiți pre fiii răsăritului!
29 Corturile lor și turmele lor se vor luà, Vor luà pentru dânșii chioșcurile lor, Toate vasele lor și cămilele lor; Și vor strigà către dânșii: „Frică din toate părțile.“
30 Fugiți, duceți-vă departe, Faceți gropi adânci de locuire, locuitori ai Hazorului, zice Domnul; Căci Nebucodonosor, regele Babilonului, sfătuiește planuri asupra-vă, Și a luat hotărîre asupra voastră.
31 Sculați-vă, și vă suiți la poporul cel liniștit, Ce locuește în siguranță, zice Domnul; Care n’au nici porți, nici zăvoare, Cari locuesc singuri.
32 Și cămilele lor vor fi spre pradă, Și mulțimea vitelor lor de despoiere, Și-i voiu împrăștià în toate vânturile, pre cei ce au părul capului tăiat; Și le voiu aduce nenorocirea Din toate părțile lor, zice Domnul.
33 Şi Hazorul va ajunge locaş şacalilor, Un deşert vecinic; Omul acolo nu va locui, nici va petrece într'însul fiu de om.
34 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia, profetul, asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedekia, regele lui Iuda, zicând:
35 Așà zice Domnul, Dumnezeul oștirilor: Iată, eu voiu frânge arcul Elamului, Puterea lor cea mai mare.
36 Și voiu aduce asupra Elamului cele patru vânturi, Dela cele patru margini ale cerului, Și-i voiu împrăștià la toate aceste vânturi; Și nu va fi nici un popor, La care alungații Elamului să nu meargă.
37 Și voiu face să tremure Elamul înaintea inamicilor săi, Și înaintea celor ce caută vieața lui; Și voiu aduce rele asupră-i, Aprinderea mâniei mele, zice Domnul; Și voiu trimite sabia pe urma lor, Până când îi voiu nimici.
38 Și voiu așezà tronul meu în Elam, Și voiu stârpì deacolo Pre rege și pre mai mari, zice Domnul.
39 Dar în zilele depe urmă Voiu rentoarce pre prinşii Elamului, zice Domnul.