Eterniseed

Ieremia 51

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Așà zice Domnul: Iată, voiu sculà asupra Babilonului, Și asupra celor ce locuesc în mijlocul împotrivitorilor mei, a Un vânt stricător;

2 Și voiu trimite asupra Babilonului b vânturători, Cari-l vor vânturà și vor deșertà pământul său; c Căci în ziua nenorocirii de jur-împrejur vor stà asupră-i!

3 Vino, arcașule! asupra d celui ce întinde arcul, Și asupra celui ce se îngâmfează în ziua sa! Nu cruțați pre tânării săi; e Nimiciți toată oastea sa;

4 Ca să cadă răniți de moarte în pământul Chaldeilor, f Și străpunși pe ulițele lor.

5 Căci Israel nu este lăsat, Nici Iuda, de Dumnezeul său, de Domnul, Dumnezeul oștirilor, De Sfântul lui Israel; căci pământul acelora umplutu-s'a de păcate.

6 Fugiți din Babilon! Și mântuiți-vă fiecare viața; Ca să nu pieriți pentru fărădelegea lui; Căci h acesta este timpul răsbunării Domnului; i El îi răsplătește pentru cele ce el a făcut.

7 Babilonul fost-a o cupă de aur în mânile Domnului, Care îmbătă tot pământul; k Din vinul lui băut-au popoarele; Deaceea popoarele l au nebunit.

8 De odată m căzut-a Babilonul, și s'a sfărâmat! n Văitați-l! o Luați balsam pentru durerea lui, Poate că se va vindecà.

9 Căutat-am să vindecăm Babilonul, Dar nu s'a vindecat; Părăsiți-l, și p să ne ducem fiecare la pământul său! q Căci judecata lui ajunge până la cer, Se înalță până la nori.

10 Domnul a scos mântuirea noastră: Haideți! Și să spunem în Sion fapta Domnului, Dumnezeului nostru.

11 Ascuțiți săgețile, apucați pavezele! Domnul a deșteptat spiritul regilor Mezilor; Căci gândul său este asupra Babilonului, ca să-l strice; Căci este răsbunarea Domnului, Răsbunarea templului său.

12 Ridicați steag pe zidurile Babilonului, Întăriți pază, puneți custozi. Pregătiți pândași! Căci Domnul a gândit și a făcut Ceeace a cuvântat asupra locuitorilor Babilonului.

13 O tu, cel ce locuești pe ape multe, cel ce ești avut în tezaure, Venit-a sfârșitul tău, măsura lăcomiei tale.

14 Domnul, Dumnezeul oștirilor, juratu-s’a pe sine, zicând: Cu adevărat, umpleà-tevoiu de oameni, ca de locuste; Și voiu ridicà asupră-ți strigăt de resbel.

15 El a făcut pământul cu puterea sa, Întemeie lumea cu înțelepciunea sa, Și a întins cerurile cu mintea sa.

16 La vuetul ce se face, când el pune mulțimea apelor în ceruri, Și ridică nori dela marginile pământului, Și întoarnă fulgerile cu ploaie, Și scoate vântul din tezaurele sale,

17 Atuncia tot omul se arată cât este de prost cu știința sa, Și tot argintarul rămâne rușinat de chipurile sale cioplite; Căci chipul său turnat nu-i decât minciună. Și nici o suflare nu este într’însul.

18 Sunt deșertăciuni, lucru de amăgire; La timpul pedepsii lor vor pieri,

19 Moștenirea lui Iacob nu este ca aceștia: Căci el este făcătorul a toate, Și Israel este sămânța moștenirii lui; Numele lui este Domnul, Dumnezeul oștirilor.

20 Tu ai fost ciocanul meu, armele mele de resbel; Prin tine am sfărâmat popoare, Și prin tine am stricat regate;

21 Prin tine am sfărâmat pe cal și călărețul său; Prin tine am sfărâmat carul și conducătorul lui;

22 Prin tine am sfărâmat pe bărbat și pe femeie; Prin tine am sfărâmat pe bătrân și pe tânăr; Prin tine am sfărâmat pe fecior și pe fecioară;

23 Prin tine am sfărâmat pe păstor și turma sa; Prin tine am sfărâmat pe plugar și părechia lui de boi, Și prin tine am sfărâmat pe guvernatori și căpetenii.

24 Și voiu răsplăti Babilonului, Și tutulor locuitorilor Chaldeei, Toată răutatea lor ce au făcut în Sion, Înaintea ochilor voștri, zice Domnul.

25 Iată, eu sunt asupră-ți, munte stricător, zice Domnul, Care ai stricat tot pământul; Voiu întinde mâna mea asupră-ți, Te voiu rostogoli depe stânci, Și te voiu preface în munte mâncat de foc.

26 Din tine piatră de unghiu nu se va luà, Nici piatră de temelie; Ci fi-vei prefăcut într’un deșert vecinic, zice Domnul.

27 Ridicați steag în țară; Sunați din trâmbiță între popoare! Pregătiți popoarele asupră-i! Chemați asupră-i regatele Araratului, ale Minniului și ale Așchenazului! Puneți asupră-i căpetenii, Încălecați pe cai, ca locustele sburlite!

28 Pregătiți asupră-i pre popoare, pre regii Mediei, Pre guvernatorii săi, pre căpeteniile sale, Și pre tot pământul stăpânirii sale;

29 Pământul să se clătească, și să tremure! Căci tot gândul Domnului se va săvârși asupra Babilonului, De a preface pământul Babilonului într’un deșert, Fără de locuitori.

30 Vitejii Babilonului încetează de a se mai bate; Ei stau în întăriturile lor; A pierit puterea lor, Ajuns-au ca femeile; Ard locuințele lui, S’au rupt zăvoarele porților lui.

31 Un curier întâmpină pre altul, Și un vestitor întâmpină pre altul, Ca să spună regelui Babilonului, Că cetatea lui s’a cuprins din toate părțile;

32 Și că vadurile sunt luate, Și că s’a ars cu foc trestișul, Și că bărbații de resbel s’au îngrozit.

33 Căci așa zice Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel: Fiica Babilonului este ca o arie, În timpul treerării ei: Încă puțin, și va venì timpul secerișului ei.

34 Nebucodonosor, regele Babilonului, m'a mâncat, M'a sdrobit, M'a făcut un vas deșert, Înghițitu-m'a ca un șacal, Și a umplut pântecele său din dulcețurile mele, M'a alungat,

35 Silnicia făcută asupra mea și asupra corpului meu, să vină asupra Babilonului! Vor zice locuitorii Sionului: Și sângele meu să fie asupra locuitorilor din Chaldea! Va zice Ierusalimul.

36 Deaceea așà zice Domnul: Iată, voiu apărà dreptul tău, și voiu răsbunà răsbunarea ta; Dar voiu preface marea lui în uscat, și voiu usca izvoarele lui.

37 Și Babilonul se va face în grămezi, În locaș al șacalilor, În lucru de groază și de batjocură, fără de locuitori.

38 Mugi-vor toți, ca leii, Strigà-vor, ca puii de leu.

39 Când vor fi înfierbântați cu vin pregăti-le-voiu ospețe, Și-i voiu îmbătà, ca să se înveselească, Și să doarmă un somn vecinic, și să nu se mai deștepte, Zice Domnul.

40 Îi voiu pogorî, ca pe mieii la junghiere, Ca pe berbeci și țapi.

41 Cum s'a luat Șeșacul! Și cum s'a prins cel ce erà fala a tot pământul! Cum a ajuns Babilonul de groază popoarelor!

42 Înălțatu-s'a marea preste Babilon Acoperitu-s'a de mulțimea valurilor ei.

43 Cetățile sale ajuns-au un pustiu, pământ sec și deșert, Pământ, în care nu locuește nici un om, Nici fiu de om nu trece prin el.

44 Și voiu pedepsì pre Bel în Babilon, Și voiu scoate din gura lui câte a înghițit; Și popoarele nu se vor mai adunà la dânsul; Și zidul Babilonului va cădeà.

45 Poporul meu, ieșiți dintr'însul! Și mântuiți-vă fiecare viața De aprinderea mâniei Domnului!

46 Ca nu inima voastră să se moaie, Și să vă temeți de știrea ce se va auzì în toată țara; Că veni-va știrea aceasta în anul acesta, Și după aceea altă știre în anul următor, Și fi-va silnicie în țară, domn asupra domnului.

47 Deaceea iată, vin zilele, Când voiu face judecată chipurilor cioplite ale Babilonului, Și tot pământul său va fi rușinat, Și toți răniții săi vor cădeà în mijlocul lui.

48 Atuncia cerul și pământul și cele dintr'însele vor cântà de bucurie asupra Babilonului, Căci pustiitorii vor venì asupră-i dela meazănoapte, zice Domnul.

49 Și Babilonul va cădeà ucișilor ai lui Israel! Și cu Babilonul cădeà-vor răniții a tot pământul.

50 Cei ce ați scăpat de sabie, fugiți! Nu stați! Aduceți-vă aminte de departe de Domnul. Și Ierusalimul să se suie în gândul vostru.

51 Rușinatu-ne-am, căci ocară am auzit; Rușinea acoperit-a fața noastră; Căci au intrat străinii în sanctuarele casei Domnului.

52 Deaceea, iată, vin zilele, zice Domnul, Când îmi voiu face judecată chipurilor sale cioplite, Și preste tot pământul său vor geme răniții.

53 Că Babilonul și până la cer de s'ar înălțà, Și chiar de ar întărì înălțimile întăririlor sale; Și acolo vor venì asupră-i dela mine stricători, zice Domnul.

54 Voce de strigare din Babilon. Și o sfărâmare mare din pământul Chaldeilor!

55 Căci Domnul a pustiit Babilonul, Și nimicește din mijlocul său sgomotul cel mare. Căci valurile lui mugesc, ca ape puternice; Aude-se vuetul vocei lui.

56 Căci stricătorii au venit asupră-i, Asupra Babilonului: Vitejii lui sunt prinși, Toate arcurile lor s'au frânt; Căci Domnul, Dumnezeul răsplății, îi răsplătește.

57 Voiu îmbătà pe mai marii săi și pe înțelepții săi, Pe guvernatorii săi, pe căpeteniile sale și pe vitejii săi; Și vor dormì un somn de veci, și nu se vor mai deșteptà, Zice Regele, al cărui nume este Domnul, Dumnezeul oștirilor.

58 Așà zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. Zidurile cele late ale Babilonului se vor stricà cu totul, Și porțile lui cele înalte se vor arde cu foc. Așà că înzădar s'a ostenit, Și națiunile pentru foc s'au obosit.

59 Porunca, ce profetul Ieremia a dat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când el a mers la Babilon cu Zedekia, regele lui Iuda, în anul al patrulea al domniei sale. Iar Seraia erà cămărașul cel mai mare.

60 Și a scris Ieremia într'o carte toate relele, ce erau să vină asupra Babilonului: toate aceste cuvinte, care sunt scrise asupra Babilonului.

61 Și a zis Ieremia lui Seraia: Când vei venì la Babilon, să te uiți, și să cetești toate cuvintele acestea.

62 Atuncia să zici: Doamne, tu ai vorbit asupra locului acestuia, că-l vei stricà așa, încât să nu fie cine să locuească într'însul, dela om până la vită; ci să fie un deșert vecinic.

63 Și după ce vei sfârșì de cetit cartea aceasta, să o legi de o piatră, și să o arunci în mijlocul Eufratelui;

64 Și să zici: Așà să se cufunde Babilonul, și să nu se scoale din relele, ce eu voiu aduce asupra lui; și Babilonenii vor ajunge neputincioși. Până aicia sunt cuvintele lui Ieremia.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.