Eterniseed

Ieremia 6

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Fii ai lui Beniamin, fugiți Din mijlocul Ierusalimului, Și trâmbițați în Tekoa, Și ridicați un semn de foc în Bet-Haccherem; Căci răul se apropie dela mează-noapte, Și o ruină mare.

2 Pre cea frumoasă și gingașă, Pre fata Sionului o voiù dărâmà.

3 Păstorii și turmele lor vin la dânsa; Așează corturi în jurul ei; Fiecare paște pe partea lui.

4 Pregătiți resbelul asupra ei; Sculați-vă și să ne suim către mează-zi; Păcat pentru noi, că ziua se pleacă, Că se întind umbrele de seară.

5 Dar sculați-vă, și ne vom sui noaptea, Și vom ruinà palaturile sale.

6 Căci așa zice Domnul, Dumnezeul oștirilor: Tăiați arbori, Și faceți un val asupra Ierusalimului; Aceasta este cetatea de pedeapsă, Intr'însa nu este decât apăsare.

7 Precum fântâna izvorește apa sa, Așa izvorește ea răutatea ei; Silnicia și răpirea se aud într'însa? Înaintea mea neîncetat se înfățișează suferinți și plângeri.

8 Înțelepțește-te, Ierusalime! Ca nu cumva să se tragă sufletul meu dela tine; Ca nu cumva să te prefac într'un deșert, într'un pământ nelocuit.

9 Așà zice Domnul, Dumnezeul oștirilor! Vor culege, ca pre o vie, rămășițele lui Israel; Mai întindeți mâna, cași culegătorul cu panerul său!

10 Către cine voiù vorbi? Sau pre cine voiù deșteptà, să mă asculte? Iată, urechea lor nu este circumcisă, Și nu pot să audă; Iată, cuvântul Domnului le este de batjocură, Nu au plăcere de dânsul.

11 Deaceea eu sunt plin de mânia Domnului; Sunt sătul de a o mai purtà: O voiù vărsà asupra pruncilor pe cale, Și asupra adunării tănărilor; Căci prinde-se-vor și bărbatul și femeia, Și bătrânul și cel sătul de zile.

12 Și casele lor vor trece în stăpânirea altora, Cu țarinile și femeile lor împreună; Căci voiù întinde mâna mea Asupra locuitorilor pământului acestuia, zice Domnul.

13 Căci dela cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor, Fiecare s'a dedat interesului său personal; Și dela profet până la preot, Fiecare lucrează înșelăciune.

14 Și vindecă cu ușurință rănile poporului meu, Zicând: Pace, pace! Și pace nu este.

15 Oare rușinatu-s'au când au făcut uriciune? Nu, nici decum nu s'au rușinat, Nici nu cunosc ce este rușinea: Deaceea vor cădeà unul preste altul; Când îi voiù pedepsi, vor cădeà, zice Domnul.

16 Așa zice Domnul: Stați în drumuri, și căutați, Și întrebați de cărările cele vechi, Care este calea cea bună; și umblați pe dânsa; Și așa veți aflà odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au zis: „Nu voim să umblăm pe ea.“

17 Pus'am încă și custozi preste voi, Cari să zică: „Ascultați sunetul trâmbiței:“ Dar ei au zis: „Nu voim să auzim.“

18 Deaceea ascultați, popoarelor! și tu, comunitate, cunoaște, Ce se petrece între aceștia.

19 Ascultă, pământule! Iată, eu voiù aduce asupra poporului acestuia nenorocire, Fructul cugetărilor lor; Pentru că n'au ascultat de cuvintele mele, Nici de legea mea; ci au lăpădat-o.

20 La ce-mi folosește tămâia adusă din Șeba? Și trestia mirositoare din pământ depărtat? Arderile de tot ale voastre nu-mi sunt bineprimite, Și jertfile voastre nu-mi plac.

21 Deaceea așa zice Domnul: Iată, eu voiù pune pietrii de poticnire poporului acestuia, De cari și părinții și fii lui se vor poticni; Vecinul și amicul lui vor pieri.

22 Așà zice Domnul: Iată, vine un popor din pământul de către mează-noapte, Și o națiune mare se ridică dela marginea pământului.

23 Arc și lance are în mâni; Sunt cruzi și fără de milă; Vocea lor mugește ca marea, Și vine călare pe cai, Înșirați, ca bărbații de resbel Asupră-ți, fică a Sionului.

24 Noi auzit-am faima lor; Slăbit-au mânele noastre; Agonia ne-a cuprins, Și chinuri, ca ale unei femei în facere.

25 Nu ieșiți la câmp, nici nu umblați pe cale; Căci sabia inamicului și groaza de el este pretutindenea.

26 Fată a poporului meu, încinge-te cu sac, Și culcă-te în cenușă, Fă-ți jale, ca pentru fiul unul-născut, Și plângeri amare; Că pustiitorul a venit fără de știre asupra noastră.

27 Ca un topitor de aur te-am pus în mijlocul poporului meu, Ca să cunoști și să cercetezi urmările lor.

28 Toți sunt neascultători, vorbitori de rău, Aramă și fier; cu toții sunt stricați.

29 Foile s'au ars; Plumbul s'a mistuit de foc; Topitorul topește înzădar, Căci răii nu s'au despărțit.

30 Argint lăpădat se vor numi, Pentru că Domnul i-a lăpădat.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.