1 Cuvântul, care a fost dela Domnul către Ieremia, zicând:
2 Stai în poarta casei Domnului, și proclamă acolo cuvântul acesta, și zi: Auziți cuvântul Domnului, toți oamenii lui Iuda, Câți intrați prin porțile acestea, ca să vă închinați Domnului.
3 Așa zice Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel: Îndreptați căile voastre și faptele voastre, Și vă voiu lăsa să locuiți în locul acesta.
4 Nu vă încredeți în cuvinte mincinoase, zicând: „Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului e acesta!“
5 Căci de veți îndrepta căile voastre și faptele voastre; De veți face judecată între om și aproapele său;
6 De nu veți asupri pre străin, pre orfan și pre văduvă, Și nu veți vărsà sânge nevinovat în locul acesta, Nici nu veți urmà pre zeii străini spre dauna voastră;
7 Atuncia vă voiu lăsa să locuiți în locul acesta, În pământul pre care l-am dat părinților voștri, în veci și nesfârșit.
8 Iată, voi vă încredeți în cuvinte mincinoase, ce nu folosesc nimic.
9 Cum! furați, ucideți și tămâiați lui Baal, Și urmați altor zei, pre cari nu-i cunoașteți,
10 Și apoi veniți și stați înaintea mea în casa aceasta, Care se numește după numele meu, Și ziceți: „Suntem scăpați!“ și iarăși faceți toate aceste urâciuni!
11 Casa aceasta, care se numește după numele meu, Au doară făcutu-s'a în ochii voștri peșteră de tâlhări? Iată, eu însumi am văzut acestea, zice Domnul.
12 Dar duceți-vă acum la locul meu, care erà în Șilo, Unde am pus numele meu la început, Și vedeți ce i-am făcut, Pentru răutatea poporului meu Israel!
13 Și acum, fiindcă ați făcut toate acestea fapte, zice Domnul, Și v'am vorbit, Sculându-mă de dimineață, și vorbind, Dar n'ați auzit, Și v'am strigat, dar n'ați răspuns:
14 Pentru aceasta voiu face casei, care se numește după numele meu, În care vă încredeți, Și locului, pre care l-am dat vouă și părinților voștri, Precum am făcut Șiloului:
15 Vă voiu aruncà dela fața mea, Precum am aruncat pre toți frații voștri, Pre toată seminția lui Efraim.
16 Deaceea nu te rugà pentru poporul acesta, Nici nu ridicà cerere sau rugăciune pentru dânsul, Nici nu mijlocì către mine; Că nu te voiu ascultà.
17 Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda, Și în ulițele Ierusalimului?
18 Fiii culeg lemne, și părinții aprind focul, Și femeile frământă aluatul, Ca să facă turte reginei cerului; Și să verse libațiuni zeilor străini, Ca să mă întărâte.
19 Oare nu pre ei înșiși spre rușinea fețelor lor?
20 Deaceea, așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, mânia mea și furia mea se va vărsà asupra locului acestuia, Asupra omului și asupra animalului; Asupra arborilor câmpului, Și asupra fructelor pământului; Și va arde și nu se va stinge.
21 Așa zice Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel: Adăugați arderile de tot ale voastre la jertfele voastre, Și mâncați din carnea lor.
22 Căci n'am vorbit cu părinții voștri, nici nu le-am dat porunci, În ziua, în care i-am scos din pământul Egiptului, Pentru arderi de tot și jertfe;
23 Ci cuvântul acesta le-am poruncit, zicând: Ascultați de vocea mea, Și g eu vă voiu fi Dumnezeu, Și voi îmi veți fi popor: Și umblați pe toate căile, câte vi-le pun înainte, Ca să vă fie bine.
24 Dar n'au ascultat, nici nu și-au plecat urechea; Ci i au umblat după sfaturile și învârtoșirea inimii lor celei rele; j S'au dat înapoi, și n'au mers înainte.
25 Din ziua în care au ieșit părinții voștri din pământul Egiptului, Până în ziua de astăzi, Am k trimis la voi pre toți servii mei, pe profeți, l Sculându-mă în fiecare dimineață, și trimițându-i:
26 Totuși nu m'au ascultat, nici nu și-au plecat urechea; Și n s'au încăpățânat, o Au făcut mai rău decât părinții lor.
27 Și chiar p de le vei vorbi toate aceste cuvinte, Nu te vor ascultà; Și de vei strigà la dânșii, Nu-ți vor răspunde.
28 Deaceea zi-le lor: Acesta este un popor, care nu ascultă de vocea Domnului, Dumnezeul său, q Nici nu primește învățături; r Adevărul a pierit și s'a stins din gura lor.
29 Tunde-ți părul tău, Ierusalime! și-l lapădă, Și scoate bocet pe locurile înalte! Că Domnul a lăpădat și a părăsit neamul acesta al mâniei sale.
30 Căci fiii lui Iuda au făcut rele înainte-mi, zice Domnul; t Au pus urâciunile lor în casa, Care se numește după numele meu, Ca să o necurățească;
31 Și au zidit u înălțimile Tofetului, Care este în valea fiului lui Hinnom, Ca să v ardă pre fiii lor și pre fetele lor în foc; x Ceeace n'am poruncit, și în cuget nu mi-a intrat.
32 Deaceea, iată, y vin zilele, zice Domnul, În care nu se va numi Tofet, Nici Valea Fiului lui Hinnom, Ci Valea Tăierii; z Căci vor îmmormântà în Tofet, ne mai fiind aiurea loc.
33 Și a cadavrele acestui popor se vor face hrană Paserilor cerului și fiarelor pământului; Și nu va fi cine să le sperie.
34 Şi voiu face să înceteze din cetăţile lui Iuda, Şi din uliţele Ierusalimului, Vocea bucuriei şi vocea veseliei, Vocea mirelui şi vocea miresei; Căci pământul acesta în pustiu se va preface.