Eterniseed

Ieremia 9

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Ah, de s’ar preface capul meu în apă, Și ochii mei într’un izvor de lacrimi, Ca să plâng ziua și noaptea Pre ucișii fiicei poporului meu!

2 O, de aș aveà o colibă de călător în pustiu! Mi-aş lăsà poporul meu, și m’aș duce dela el; Căci toți sunt adulteri, O, adunătură de făcători de rele!

3 Întind limba lor, arcul lor de minciună, Și în pământul lor nu biruesc prin adevăr; Ci trec din răutate în răutate, Și de mine nu știu, zice Domnul.

4 Păziți-vă tot insul de aproapele său, Și nu vă încredeți în nici un frate; Căci până și fratele pre frate înșeală, Și tot amicul se poartă ca un vorbitor de rău.

5 Da, tot insul înșeală pe aproapele său, Și nu vorbesc adevărul; Au deprins limba lor ca să vorbească minciună, Și se ostenesc într’a face rele.

6 Locașul tău este în mijlocul înșelăciunii, Și prin înșelăciune nu voiesc să mă cunoască, zice Domnul.

7 Deaceea, așa zice Domnul, Dumnezeul oștirilor: Iată, îi voiu topì, și-i voiu cercà; Căci ce alta să fac pentru fiica poporului meu?

8 Limba lor este ca o săgeată ucigătoare; Ea vorbește amăgire; Fiecare vorbește de pace cu gura lui către aproapele său, Dar în inimă îi pune pândă.

9 Să nu-i pedepsesc pentru acestea? zice Domnul: Și sufletul meu să nu-și răsbune asupra unui așa popor?

10 (Pentru munți voiu scoate plângeri și țipete, Și pentru pășunile deșertului, bocire; Căci pustiitu-s’au, încât nici un om nu poate să treacă preste ei, Nici nu se aude vocea de turme în ei; Fugit-au paserile cerului și animalele, Depărtatu-s’au;)

11 Și voiu preface Ierusalimul în grămezi, în locuință de șacali, Și cetățile lui Iuda le voiu face un deșert, fără locuitori.

12 Cine este omul cel înțelept, care poate să înțeleagă aceasta? Și către cine a cuvântat gura Domnului, ca să spună, Pentru ce țara s'a pierdut, Și s'a pustiit ca un pustiu, încât nimenea nu poate să treacă prin ea?

13 Domnul a mai zis: Pentru că lăsară legea mea, Pre care le-am pus-o înainte, Și nu ascultară de vocea mea, Nici nu umblară după dânsa;

14 Ci au umblat după învârtoșarea inimii lor, Și după Baali, pe care i-au învățat părinții lor,

15 Deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel: Iată, eu îi voiu hrăni, pre acest popor al meu, cu pelin, Și-i voiu adăpă cu apă de fiere;

16 Și-i voiu împrăștia printre popoarele, Pe care nici ei nici părinții lor nu le cunoscură; și voiu trimite sabia în urma lor, Până când îi voiu nimici.

17 Așa zice Domnul, Dumnezeul oștirilor: Căutați și chemați plângătoarele, ca să vină; Și trimiteți după cele deprinse a jeli, ca să vină;

18 Să se grăbească, și să ridice plângere pentru noi; Ca ochii noștri să lase lacrimi, Și pleoapele noastre să izvorească apă.

19 Căci voce de jale se aude din Sion: „Cât suntem de nimiciți! suntem rușinați foarte! Căci trebue să părăsim țara; Căci au surpat locuințele noastre.“

20 Ascultați deci, femei! cuvântul Domnului, Și să primească urechea voastră cuvântul gurei sale, Și învățați pre fiicele voastre plângere, Și toată femeia pre vecina sa cântarea de jale.

21 Căci moartea se suie prin ferestrele noastre, Intră în palaturile noastre, Ca să stârpească pre prunci în uliță, Și pre tânări în piețe.

22 Zi, așa zice Domnul: Cadavrele oamenilor vor cădeà ca gunoiul pe fața pământului, Și ca snopul în urma secerătorului, Și pre care nime nu-l culege.

23 Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea sa, Să nu se laude puternicul cu puterea sa, Să nu se laude avutul cu avuția sa;

24 Ci cel ce se laudă să se laude cu aceasta, Că mă înțelege și mă cunoaște, Că eu sunt Domnul cel ce face milă, Dreptul și dreptatea pe pământ, Căci în acestea mă plac, zice Domnul.

25 Iată, vin zilele, zice Domnul: Când voiu pedepsi pe toți, și pe circunciși și pe necircunciși:

26 Pe Egipt, pe Iuda, și pe Edom, Pe fiii lui Ammon și pe Moab, Și pe toți câți taie marginile părului capului lor, Cari locuesc în pustiu; Căci toate acestea popoare sunt necircuncise, Și toată casa lui

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.