Eterniseed

Iov 12

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Iov răspunse, și zise:

2 Cu adevărat, sunteți un popor întreg! Și înțelepciunea va murì cu voi!

3 Am și eu minte, ca voi; Și decât voi nu sunt mai pe jos; Și cine nu știe aceasta?

4 Sunt ca cel batjocorit de către amicul său, Care chiamă pre Dumnezeu, și el îl aude; Cel drept și neprihănit este de batjocură.

5 Dispreț nenorocitului, ce este aproape A alunecà cu piciorul! așa cugetă norocitul.

6 Liniștite sunt corturile hoților; În siguranță sunt cei ce întărîtă pre Dumnezeu, Cei ce poartă pre Dumnezeul lor în mâna lor!

7 Dar întreabă, rogu-te, de animale, și ele te vor învăță, Și de păserile cerului, ele îți vor spune:

8 Sau vorbește pământului, și el te va învăță; Chiar și peștii mărei țile vor istorisì.

9 Cine nu cunoaște toate acestea, Și că mâna Domnului le-a făcut,

10 În a cărui mână este sufletul a toată vietatea, Și suflarea tuturor muritorilor?

11 Au doară urechia să nu cerceteze cuvintele, Cum gura gustă bucatele!

12 Înțelepciunea este la bătrâni, Și înțelegerea în lungimea vieței;

13 La Dumnezeu este înțelepciunea și tăria; La dânsul sfatul și înțelegerea.

14 Iacă, ceeace el surpă, nimenea nu o va putea rezidi, Pre cine- leagă el, nimenea nu- va putea scăpà.

15 Iacă, el oprește apele, și ele seacă; El le dă drumul, și ele pustiesc pământul. La dânsul este puterea și înțelepciunea

16 Supt dânsul sunt și rătăcitul și rătăcitorul;

17 El duce cu sine pre consilieri ca pradă, Și ia mintea judecătorilor;

18 El desprinde pre cei legați de regi; Și pune cingătoare în jurul coapselor lor.

19 El duce cu sine pre preoți ca pradă, Și răstoarnă pre cei puternici;

20 El ia vorba celor elocuenți, Și ia mintea bătrânilor;

21 El revarsă disprețul peste cei mai mari, Și slăbește brâul celor puternici;

22 El descopere adâncimile întunerecului, Și aduce la lumină umbra morței;

23 El înmulțește națiunile, și le stârpește; El răslățește popoarele, și iarăși le mărginește.

24 El ia mintea capilor popoarelor pământului, Și-i lasă să rătăcească prin deșerturi fără căi

25 Unde ei pipăie prin întunerec fără lumină; Și-i lasă să se poticnească ca cei beți. Urmare:

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.