1 Iacă, pre toate le văzù ochiul meu, Urechia mea le auzì și le înțelese.
2 Ceeace voi știți, știu și eu; Decât voi nu sunt mai pe jos.
3 Dar cu Atotputernicul aș voi să vorbesc, Și cu Dumnezeu aș dorì să mă judec;
4 Căci voi nu sunteți decât născocitori de minciuni, Nu sunteți cu toți decât niște medici nefolositori.
5 O, de ați fi tăcut! Câtă înțelepciune ați fi arătat!
6 Ascultați întâmpinarea mea, Și luați seamă la apărarea buzelor mele!
7 Se cuvine oare să vorbiți nedrepte pentru Dumnezeu? Și să spuneți minciuni pentru el?
8 Se cuvine oare să fiți părtinitori pentru dânsul, Și să vă certați pentru Dumnezeu?
9 Oare bine vă va fi, dacă vă va cerceta? Oare puteți voi să-l amăgiți, cum se amăgește omul?
10 De sigur el vă va mustra, Dacă în ascuns îi veți fi părtinitori.
11 Mărirea sa au nu vă înspăimântà-va? Și temerea de dânsul au nu cade preste voi?
12 Proverbele voastre sunt vorbe de cenușă, Și dovezile voastre sunt tărie de lut.
13 Tăceți înainte-mi, Și eu voiu vorbì, orice va puteà să mi-se întâmple:
14 Căci mi-am luat carnea în dinți, Și mi-am pus viața în mână.
15 Iacă, să mă omoare, să nu mai am nimic de sperat, Și tot voiu apărà urmările mele înaintea lui.
16 Numai aceasta mă poate mântuì; Căci fățarnicul nu poate stà în fața sa.
17 Ascultați cuvântul meu, Și vorbirea mea să între în urechile voastre!
18 Iacă, mi-am rânduit judecata mea, Știu, că voiu fi îndreptat.
19 De este cine să mă pârască, arate-se; De voiu tăceà, am să mor.
20 Numai două lucruri de nu-mi vei face, Atuncia nu mă voiu ascunde de dinaintea feței tale:
21 Ține departe mâna ta dela mine, Și spaima ta să nu mă înspăimânte.
22 Atuncia chiamă-mă, și eu voiu răspunde; Sau lasă-mă să vorbesc, și tu să-mi răspunzi.
23 Spune-mi, câte sunt greșelile și păcatele mele? Fă-mă să cunosc nelegiuirile și păcatele mele!
24 Pentru ce îți ascunzi astfel fața, Și mă ții de neamicul tău?
25 Oare ești deprins a înspăimânta frunza purtată de vânturi, Și a urmărì miriștea seacă?
26 De poruncești astfel de asprimi împotriva mea, Și mă faci să moștenesc păcatele tinerețelor mele;
27 Pui picioarele mele în butuc, Pândești toate urmările mele, Faci groapă în jurul talpelor picioarelor mele;
28 Și faci ca acest corp să treacă ca mucigaiul, Ca un vestmânt, pre care-l mănâncă molia.