Eterniseed

Iov 19

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Atuncia Iov răspunse, și zise:

2 Până când veți întristà sufletul meu, Și mă veți sdrumicà cu cuvintele voastre?

3 Până acum de zece ori m'ați înfruntat, Și fără de rușine m'ați condamnat.

4 Căci dacă cu adevărat am greșit, Greșeala mea pre mine mă apasă.

5 Iar de vă ridicați asuprămi, Ca să-mi imputați suferințele mele:

6 Atuncia să știți, că Dumnezeu m'a nedreptățit, Și m'a învelit în cursele sale,

7 Iacă, eu țip asupra silniciei, și nu sunt auzit: Strig, și totuși nu mi-se face dreptate.

8 mi-a îngrădit, ca să nu pot trece, Și întunericul l-a pus în cărările mele.

9 mi-a luat-o, Și coroana depe capul meu a răpit-o.

10 El în toate m'a sfărâmat, și eu pier; Ca pre un arbore a smuls speranța mea;

11 Aprinsu-s'a asupră-mi mânia lui, Și pre un neamic mă privește.

12 Cetele sale într'una înaintează, Și-și calea către mine, Și au tăbărit în jurul cortului meu.

13 frații mei i-a depărtat de mine, Și pre cunoscuții mei i-a înstrăinat de mine;

14 Rudele mele m'au părăsit, Și cunoscuții mei m'au uitat;

15 Casnicii mei, chiar servele mele Ca pre un străin mă privesc; Sunt nemernic în ochii lor.

16 De chiem pre servul meu, el nu-mi răspunde; De și-l rog cu chiar gura mea.

17 Suflarea mea a ajuns a fi nesuferită femeiei mele, Și chiar fiilor corpului meu trebue să mă rog.

18 Încă și mă desprețuesc; Când mă scol, ei mă vorbesc de rău.

19 neamicii mei mă urăsc; Chiar și cei, pre cari i-am iubit, s'au întors asupră-mi.

20 piele și carne mi-se țin oasele, Și buzele abiă acoper dinții mei.

21 Îndurați-vă de mine, îndurați-vă, amicii mei! mâna lui Dumnezeu m'a lovit.

22 Pentru ce mă , ca și Dumnezeu, Și nu vă săturați de carnea mea?

23 O, de ar fi scrise cuvintele mele; În carte de ar fi săpate!

24 Cu condeiu de fier de ar fi tăiate, În plumb, în stâncă, în veci!

25 Dar știu, că răzbunătorul meu trăiește, Și de va fi cel depe urmă, tot se va arăta pe pământ;

26 Și de și această piele este spârcuită, Tot privi în carne pre Dumnezeu,

27 Pre dânsul îl voiu privi spre binele meu; Ochii mei îl vor vedeà și nu ai altuia; De acest dor se consumă rănunchii mei în sânul meu.

28 Atunci veți zice: Pentru ce l-am urmărit, Și se va vădi rădă- cina cuvintelor mele.

29 Temeți-vă de sabie; Căci mânia lui Dumnezeu vă va pedepsi prin sabie, Ca să știți că este o judecată.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.