1 Și fost-a într'o zi, când veniră fiii lui Dumnezeu spre a se înfățișà înaintea Domnului, că venì Satana în mijlocul lor spre a se înfățișà și el înaintea Domnului.
2 Și zise Domnul către Satana: De unde vii? Și răspunse Satana Domnului, și zise: Din cutreerare pe pământ și din preumblarea pe el.
3 Și Domnul zise către Satana: Căutat-ai spre servul meu, Iov? Nimenea nu este ca dânsul pe pământ, bărbat fără prihană și drept, temător de Dumnezeu, și care se ferește de tot lucrul rău; iacă, el este statornic în neprihănirea sa, deși m'ai îmboldit asupră-i, spre al pierde în zădar.
4 Și răspunse Satana Domnului, și zise: Pele pentru pele! toate, ce are omul, le va da pentru vieața sa.
5 Însă intinde mâna ta acum, și lovește oasele lui în carnea lui, și să vedem, de nu te va blestemà în față.
6 Și zise Domnul către Satana: Iacă, el fie în mâna ta; numai de vieața lui păzește-te.
7 Și așa se duse Satana din fața Domnului, și lovì pre Iov cu ulcere mari, dela talpa piciorului său, până la creștetul său.
8 Şi-şi luă un hârb, şi se scărpină cu el, şi şezù în cenuşă.
9 Atuncia zise femeia sa către dânsul: Mai eşti încă statornic în neprihănirea ta?
10 Blestemă pre Dumnezeu, şi mori! Dar el zise către ea: Cum vorbesc cele proaste, aşà vorbeşti şi tu; ce! să primim noi dela Dumnezeu bunul, şi răul să nu-l primim? În toate acestea Iov nu păcătuì cu buzele sale.
11 Şi trei amici ai lui Iov: Elifaz, Temaneul, şi Bildad, Şuheul, şi Zofar, Naamateul, auzind toate nenorocirile ce veniseră preste el, plecară fiecare dela locul unde erà, şi se vorbiră între ei, să vină spre a-l compătimi şi a-l mângăià.
12 Şi ridicând de departe ochii lor, nu l-au cunoscut; şi înălţând vocea lor, plânseră, şi rupseră fiecare mantia sa, şi au aruncat pământ preste capetele lor spre cer:
13 Şi şezură lângă dânsul pe pământ şapte zile şi şapte nopţi, şi nici unul nu vorbì un cuvânt către dânsul; căci vedeau, că durerea sa erà mare foarte.