1 Și Zofar, Naamateul, răspunse, și zise:
2 Tocmai d'aceea gândurile mele mă silesc să răspund, Și de aceea mă grăbesc:
3 Am auzit îndreptându-mi-se mustrare rușinoasă, Dar din adâncul conștiinței mele spiritul îmi răspunde.
4 Nu știi aceasta? Ceeace a fost din veci, De când omul este pe pământ:
5 scurt este triumful răului, Și că bucuria fățarnicilor nu ține decât o clipeală?
6 înălțarea sa s'ar ridicà până la cer, Și capul său ar atinge norii,
7 El tot va peri lepădătura sa în veci, Și cei, cari l-au văzut, vor zice: Unde este el?
8 un vis va peri, și nu se va mai găsi; Va fugi ca o arătare a nopței,
9 , care l-a văzut, nu-l va mai vedeà; Pre dânsul nu-l va mai zări locul său:
10 Fiii săi vor împăcà pre sărmani, Și mânile lor înapoià iarăși averea răpită a lor,
11 Oasele sale, pline de tinereței sale, odihni cu dânsul în pulbere.
12 De și răutatea e dulce în gura sa, O ascunde supt limba sa,
13 Se desmeardă cu dânsa, și nu o lasă, Ci o reține în gura sa:
14 Totuși hrana sa se va preface în măruntaiele sale: Venin de șearpe va fi lăuntrul său.
15 Tesaurele, pre cari le-a înghițit, iarăși le va vărsa, Din pântecele lui le va scoate Dumnezeu.
16 Venin de viperă va suge; Și-l va ucide limba năpârcei,
17 Nici odată nu va vedeà , fluvii, Râuri de miere și lapte!
18 Cele câștigate le da înapoi, Fără să fi gustat din ele cevă; După averea sa va fi și ceeace el va înapoià, și de ea nu se va bucurà.
19 Fiindcă apăsă, și părăsi pre sărmani; Pradă case, pre cari nu le-a zidit;
20 nici odată n'a crezut îndestulat pântecele său: Poftei lui nimic nu scăpă:
21 Nimic nu scăpă de lăcomia sa: Pentru aceea fericirea sa nu va țineà.
22 Lipsit va fi în plină îndestulare. Și vor cădeà preste el toate lovirile nevoiei.
23 Voind să umplè pântecele său, Dumnezeu va trimete asupră-i aprinderea mâniei sale, Și o va plouà deasupra-i drept mâncare.
24 Va fugi de dinaintea armei de fier, Și-l va străpunge arcul de aramă:
25 Săgeata abia va ieși din corpul său, Și oțelul scânteitor va străpunge ferea sa; Groazele morței vor cădeà preste dânsul.
26 Întunerecul se va ascunde în lăuntrul său, Un foc de sine ațâțat îl va mistui; Nenorocit va fi cel rămas în cortul său.
27 Cerul va descoperi fără de legea sa, Și pământul se va ridicà asupră-i;
28 Averea casei sale se va pierde; Totul va peri în ziua mâniei sale.
29 Aceasta este dela Dumnezeu soartea omului rău, Și moștenirea hotărîtă pentru el dela Atotputernicul.