Eterniseed

Iov 21

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Iov răspunse, și zise:

2 Luați aminte la cuvântul meu! Aceasta să fie mângâierea voastră!

3 Îngăduiți-mă să vorbesc, Și după vorbirea mea veți puteà să mă râdeți!

4 Este oare tânguirea mea asupra vre-unui om? Și chiar dacă așa ar fi, pentru ce să nu fiu nerăbdător?

5 Căutați la mine, și vă uimiți, Și puneți mâna la gură!

6 Da, când îmi amintesc, mă cutremur, Și carnea mea se cuprinde de groază!

7 Pentru ce răii trăiesc, Îmbătrânesc, sporesc în putere?

8 Seminția lor crește cu ei împreună, Și odrasla lor înaintea ochilor lor;

9 Casele lor sunt în pace, fără teamă, Și varga lui Dumnezeu nu vine preste dânșii;

10 Taurul lor se prăsește, și nu-și pierde sămânța, Vaca lor fată, și nu leapădă;

11 Ei răspândesc pruncii lor ca pre o turmă, Și copiii lor saltă în jurul lor.

12 Ei se desfată cu timpane și citare, Și se bucură la răsunetul buciumului;

13 Ei își petrec zilele în fericire, Și într'o clipeală se pogor în mormânt:

14 De și ai zis lui Dumnezeu: „Depărtează-te dela noi; Căci cunoștința căilor tale nu o dorim!

15 Ce este Atotputernicul, ca să-i servim? Ce ne folosește, de ne vom rugà lui?“ —

16 Au nu stă în mâna lor fericirea lor? ( Sfatul răilor departe fie de mine!)

17 Oare adesea se stinge candela răilor, Adesea vine asupră-le stricăciunea, Și sorțurile lor le împarte oare Dumnezeu în mânia sa?

18 Oare adesea sunt ca paiele în fața vântului, Și ca pleava spulberată de furtună?

19 Zice-veți: „Dumnezeu păstrează pentru fiii săi pedeapsa sa.“ Răsplătească-și-o lui însuși, ca el să o simtă,

20 Cu chiar ochii săi să vadă stricăciunea sa, Beà singur din mânia Atotputernicului!

21 Căci ce-i pasă de casa sa în urma sa, Când numărul lunelor sale i-s'a împlinit?

22 Cine va învăță minte pre Dumnezeu? Pre dânsul, care judecă pre cei mari?

23 Unul moare în mijlocul prosperităței sale, Cu totul fericit și liniștit;

24 Vânele sale sunt pline de suc, Și adăpată este măduva oaselor sale;

25 Altul moare cu sufletul întristat, Fără să fi gustat de bine vre odată.

26 Dimpreună sunt culcați în pulbere, Și vermii acoper pre amândoi.

27 Iacă, eu cunosc gândurile voastre, Și hotărîrile, cu cari mă nedreptățiți:

28 Căci ziceți: Unde este casa apăsătorului? Și unde cortul, în care locuesc cei răi?“ —

29 De ce n'ați întrebat de călători? Cu nesocotiți mărturiile lor:

30 „Cel rău, ziceți, este păstrat pentru ziua pierderei, El se va aduce în ziua mâniei.“ —

31 Dar cine va cuteza a-i spune în față urmările sale? Și cine-i va răsplăti cele ce a făcut?

32 Îl duc afară la morminte, Și-și priveghiază mausoleul;

33 Lin zac asupră-i brazdele văiei, Și el trage după sine o lume întreagă, Așà cum l-a precedat o mulțime nenumărată.

34 Deci, nu-mi dați decât mângăieri deșerte, Căci întâmpinările voastre nu sunt decât o minciună.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.